Venind dinspre Macin, conform hartii este un drum la dreapta ce duce la cetate. Ei bine, drumul asta este atat de ‘vizibil’ incat am trecut ca vantul si ca gandul pe langa el, ajungand pana la urma aproape de sat. Este greu sa gasesti vreun obiectiv turistic in judet datorita lipsei indicatoarelor, sau daca acestea exista sunt in numar mic, ruginite, micute si ascunse dupa vreun copac.

 

Asa … dupa ce am ratat drumul catre cetate, ne-am reorientat repede pe harta si am ales ce-a de-a 2 cale prin care sa ajungem la cetate si anume pe drumul de pe langa malul bratului Macin, inainte de a intra in Turcoaia. Zis si facut … ceva slalomuri pe un drum de pamant cu nisip, printre utilajele ce prelucrau nisipul, balastiere, avand in stanga Dunarea si in dreapta un mal urias de pamant si piatra inalt pe alocuri de aproximativ 20 metrii, aidoma unui zid de aparare. Ei .. acolo sus se vedeau cateva urme posibil ale cetatii. Dar cum sa ajungem acolo sus ? Malul este practic inacesibil de urcat, numai daca ai echipament de alpinist reusesti. Am gasit o ‘bresa’ in mal, o urma de drum si ne-am aventurat pe acolo cu batrana Dacie 1300 suprainaltata . Drumul este de offroad, spectaculos, ca un canion.

Dupa ceva aventuri pe drumul asta, ne-am oprit si excaladand micul canion am zarit urmele cetatii. Si cum soarele apunea vertiginos totul devenise foarte interesant. De fotografiat am avut materiale, dupa cum se vede si in galeria foto postata pe site, dar ar fi fost interesant daca locul ar fi fost mai intens exploatat, marcat, ingradit, conservat, reconstruit, nu lasat asa la mila naturii. Pacat de obiectiv pentru ca are potential si aici cu siguranta ai avea ceva de vazut. De iesit, am luat-o inainte prin canion exact pe drumul ce-l ratasem venind dinspre Macin.

 

   ©  info-delta.ro