Nicu

despre pescuit si pelicani
info-delta.ro DreamTeam

OctombRie. Nu stiu daca are sau nu vreun sambure de adevar, dar se spune ca Racii sunt buni de mancat numai in lunile cu R. Daca-mi aduc aminte eu m-am Riscat si i-am consumat si prin iunie si nu am facut “buba”. Daca este sa ma dau cu parerea cred ca toata treaba-i sa fie vii atunci cand ii prepari. Si cum lunile care-s pribegite de R, adica mai, iunie, iulie, august sunt si cele mai calduroase din an, exista riscul ca din cauza caldurii Racii sa moara pana la etapa de preparare. Si daca-i prepari asa, normal ca nu sunt comestibili.

OctombRie, o luna cu R. Am facut eu ce am facut si uite ca m-am ales cu o mica gramajoara de Raci numai buna sa-mi stavileasca poftele nebune.

Metoda de preparare a Racilor fierti este barbara si consta in aruncarea de vii a acestor minunate vietati in oala cu apa clocotita.Va avertizez ca urmeaza o reteta violenta 😀 Citeste mai departe »

Na ca mi-am luat revansa fata de salaul (caci unul a fost) de la Izvoarele de Giurgiu. Am o problema cu baltile unde nu prind pestele pe care-l caut. Si daca partenerii de pescuit prind si eu nu, situatia devine grava si nu mai am liniste si pace. Obsesiv incep sa ma informez, sa analizez, sa gasesc slabiciunile si modul de atac al pestilor de acolo. Dupa parerea mea asta inseamna 90% din pescuit, nu numai momentul X cand esti efectiv pe balta. Cu temele facute revin la locul cu pricina si revin, revin pana prind macar un exemplar. Nu ma intereseaza trofeele ci doar “sa fie”.

Chiar daca nu am stat mult la Izvoarele uite ca am prins un salau pentru linistea mea. I’ll be back!

M-a tot tocat Georgian sa mergem pe Pasarea  cinci, o balta micuta si cocheta unde spunea el ca s-a distrat teribil cu salaiasi, bibani si stiuci. Am ajuns la amiaza unei duminici si am prestat o partida mai mult de tatonare si de cunoastere a baltii.

Locatia desi este micuta arata foarte bine si este mediul propice pentru dezvoltarea rapitorului, cu multe structuri de vegetatie in apa si palcuri de stuf pe margine atat cat trebuie.  Citeste mai departe »

Uite ca am intrat in octombrie si nu am anuntat implinirea a 2 ani de acvaristica! Imi pare rau ca am subturat motoarele pe partea de a va prezenta minunatul meu acvariu si evolutia lui. Sa stiti ca de la ultima relatare s-au mai intamplat cateva chestii zic eu interesante prin cei 50l de apa 🙂

Dintre “minunatii” melci pomacea care erau cu milioanele prin avariu, au mai ramas vreo 10 bucati. Saptamanal extrag din pietris zeci de melci de aia tuguiati si maronii de substrat, melci de care se pare ca nu pot scapa decat prin refacerea totala a acvariului. Si cum nu am chef, prefer sa-i pescuiesc. Citeste mai departe »

Poate sa stea stiuca suprapusa, aranjata una langa alta, sa fie o suta de bucati in m3 de apa, daca nu vrea sa puna botul … nu vrea si basta. Poti tu sa defilezi prin fata ei cu toate nalucile posibile si imposibile de pe Pamant si de pe Luna, daca nu vrea sa puna botul … nu vrea si basta. Poti insista dimineata, la pranz si seara, daca nu vrea sa puna botul … nu vrea si basta. Te poti da si peste cap, sa te tavalesti, sa suni un prieten, sa faci “fifti-fifti“, daca nu vrea sa puna botul … nu vrea si basta. Poti sa pescuiesti chiar si “La Conac” din Putineiu de Giurgiu, daca nu vrea sa puna botul … nu vrea si basta. Ce peste incapatanat este si stiuca asta!

Dupa cateva ore de munca a trebuit sa ma multumesc cu “pranzul stiucii”

Si cu o jucarie pierduta de un pescar ce visa la marea captura 🙂  Citeste mai departe »

Intr-o zi am fost la Crama Seciu.

Stii cum se vede lumea de acolo? Iti spun eu:  mega super extra.

Si stii de ce se vad pozele asa de frumos? Iti spun eu: din cauza lui Bogdan care a stat sa le bibileasca artistic.

.

Vreau sa clarific de la bun inceput ca nu sunt un pescar de catch & release ci-mi place sa ma definesc ca un pescar de bun simt. Adica nu ma simte nici pescarul si nici natura atunci cand sunt pe balta. De obicei nu ma ingramadeste norocul la pescuit iar in rarele momente cand prind peste iau acasa numai cat imi trebuie si acela daca este in limita legala, indiferent de sunt pe privat sau pe salbatic.

Fiica-mea, fanul meu nr.1 s-a obisnuit deja cu deja celebra propozitie “erau prea mici ca sa-i aduc acasa”. Dar nu despre mine vreau sa va spun, caci cei care-si obosesc ochii din cand in cand pe aici au inceput sa ma dibuie in ce ape ma scald.

Ca idee, am facut acest mic intro ca nu cumva Doamne fereste sa aveti impresia despre mine ca-s genul care una zice si alta face cand este vorba de pescuit si luat peste acasa. Si acuma sa va antrenez intr-o mica povestioara, care este de fapt subiectul principal al zilei. Actiunea se desfasoara intr-o duminica la amiaza, la o partida la stiuca, pe o balta cu taxa.

Stuful s-a dat la o parte si un pusti si-a facut aparitia. Dupa el, mama lui.

– Buna ziua, ati prins cumva o stiuca? intreba mama.

– Da, am raspuns eu oarecum mirat atat de aparitia brusca a celor doi cat si de intrebare.

– Ti-am spus eu mami! Am auzit! spuse cel mic.

– Va rog daca se poate sa-i aratati si fiului meu pestele. V-a cautat peste tot, a auzit zgomotul cand ati prins pestele si a luat la rand toate locurile de pe balta sa va gaseasca. I-a fost greu sa va gaseasca din cauza stufului.

Am scos din apa marlita, caci la 30 cm cat avea nu o puteam numi stiuca. Era superba si o retinusem doar sa o prezint colegilor de pescuit urmand apoi sa se intoarca la loc in apa.

Ei bine, atunci cand am scos stiuca din apa am vazut in ochii acelui baietel o licarire ce rar mi-a fost dat sa vad. Fata i s-a inseninat brusc stapanindu-si cu greu bucuria si emotia. Citeste mai departe »

Ca niste pescari adevarati nu puteam incheia acest mini maraton de pescuit nord dobrogean fara o partida in Delta Dunarii, asta ca o avanpremiera a ceea ce va urma.

De fapt, ca sa fiu cinstit nu pescuitul a fost principalul scop al deplasarii, ci sarbatorirea celor doua frumoase fete din familie, Mara si Maria. Si unde puteam sa ne simtim ca in famile in alt loc decat la prietenii nostri de la hotelul Wels din Balteni de Sus. Pana sa ne facem noi ca pescuim ne-am asezat la masa plina cu felurite mancaruri cu peste, apoi am facut o baie sanatoasa in piscina si apoi in Dunare, beneficiind din plin de spatiul verde si generos al hotelului.

A fost atat de bine pe sezlonguri tolaniti la soare incat abia pe la finalul zilei ne-am miscat un pic si cu burtile pline am incercat la un avat. Citeste mai departe »

Pentru ca am fost de curand cu cortul la mare si mi-am adus aminte de “vremurile bune”. Pentru ca mi-am dat seama cat de mult mi-a lipsit viata la cort.

Pana in anul 2010 existau aprobate 13 zone unde puteai campa cu cortul in Delta Dunarii. Aveai de unde alege. Va rog sa retineti ca discutam despre “zone” ( de genul Bratul Sfantu Gheorghe mal drept intre km 49-102  si mal stang intre km 44-47 sau canalul Crisan, mal stang, intre bratul Sulina si canalul Iacub).

Odata cu inundatiile masive din vara lui 2010 s-a luat o masura de restrangere drastica a locurilor de campare, decizie ce parea a fi temporara. Dar nu a fost asa.

Acuma in 2012 nu mai ai la dispozitie zone ci doar 3 locatii: Camping Delfinul Sf. Gheorghe, Camping Campoeuroclub Partizani, Hostel pentru tineret Sulina.

Zone campare Delta Dunarii 2009 Zone campare Delta Dunarii 2011

Pentru majoritatea pescarilor care vin in delta, acest lucru a fost ca o lovitura in plex. Ei veneau aici in mijlocul naturii cu cortul ca sa pescuiasca. Nu poti sa stai la un camping si sa pescuiesti … unde? Citeste mai departe »

“Opaaaa! Au venit IN SFARSIT baietii cu peste in juvelnic!” A se remarca tonalitatea folosita de minunatele noastre sotii dar si accentul pus pe anumite cuvinte din propozitie.

Am trecut rapid si peste celelate remarci de-a dreptul rautacioase din partea consoartelor si contempland in zare am decis ca si in ziua urmatoare sa vizitam pestii de la Turcoaia.

Asadar si prin urmare, cu noaptea in cap, adica dupa ce ne-am baut cafelele, am luat micul dejun, am pregatit porumbul pentru nadit, am mai trebaluit una alta prin curte, deci dupa cum spuneam dis de dimineata, adica pe la orele 12.00 am decolat.

Locul pe balta ne astepta. Nu am ezitat si am preparat nada inventata de nu mai stiu ce campion, am adaugat porumb crud din gardina de la soacra-mea si porumb fiert de catre nevasta-mea.

Am intins acelasi numar de undite ca si in ziua precedenta adica doua eu si doua Lucian. Citeste mai departe »

ferma pupaza
RVP
Ancaar
o oarecare aranjare pe categorii
Informare privind ©
Întreg conținutul de pe acest site este protejat de legea dreptului de autor. Informațiile, imaginile de pe acest blog nu pot fi copiate și folosite pe alte site-uri, blog-uri, radio, tv, ziare sau alt mijloc de comunicare în masă fără consimtământul scris al autorului. Am zis!