Nicu

despre pescuit si pelicani
info-delta.ro DreamTeam

M-a tot tocat Georgian sa mergem pe Pasarea  cinci, o balta micuta si cocheta unde spunea el ca s-a distrat teribil cu salaiasi, bibani si stiuci. Am ajuns la amiaza unei duminici si am prestat o partida mai mult de tatonare si de cunoastere a baltii.

Locatia desi este micuta arata foarte bine si este mediul propice pentru dezvoltarea rapitorului, cu multe structuri de vegetatie in apa si palcuri de stuf pe margine atat cat trebuie.  Citeste mai departe »

Uite ca am intrat in octombrie si nu am anuntat implinirea a 2 ani de acvaristica! Imi pare rau ca am subturat motoarele pe partea de a va prezenta minunatul meu acvariu si evolutia lui. Sa stiti ca de la ultima relatare s-au mai intamplat cateva chestii zic eu interesante prin cei 50l de apa 🙂

Dintre “minunatii” melci pomacea care erau cu milioanele prin avariu, au mai ramas vreo 10 bucati. Saptamanal extrag din pietris zeci de melci de aia tuguiati si maronii de substrat, melci de care se pare ca nu pot scapa decat prin refacerea totala a acvariului. Si cum nu am chef, prefer sa-i pescuiesc. Citeste mai departe »

Poate sa stea stiuca suprapusa, aranjata una langa alta, sa fie o suta de bucati in m3 de apa, daca nu vrea sa puna botul … nu vrea si basta. Poti tu sa defilezi prin fata ei cu toate nalucile posibile si imposibile de pe Pamant si de pe Luna, daca nu vrea sa puna botul … nu vrea si basta. Poti insista dimineata, la pranz si seara, daca nu vrea sa puna botul … nu vrea si basta. Te poti da si peste cap, sa te tavalesti, sa suni un prieten, sa faci “fifti-fifti“, daca nu vrea sa puna botul … nu vrea si basta. Poti sa pescuiesti chiar si “La Conac” din Putineiu de Giurgiu, daca nu vrea sa puna botul … nu vrea si basta. Ce peste incapatanat este si stiuca asta!

Dupa cateva ore de munca a trebuit sa ma multumesc cu “pranzul stiucii”

Si cu o jucarie pierduta de un pescar ce visa la marea captura 🙂  Citeste mai departe »

Intr-o zi am fost la Crama Seciu.

Stii cum se vede lumea de acolo? Iti spun eu:  mega super extra.

Si stii de ce se vad pozele asa de frumos? Iti spun eu: din cauza lui Bogdan care a stat sa le bibileasca artistic.

.

Vreau sa clarific de la bun inceput ca nu sunt un pescar de catch & release ci-mi place sa ma definesc ca un pescar de bun simt. Adica nu ma simte nici pescarul si nici natura atunci cand sunt pe balta. De obicei nu ma ingramadeste norocul la pescuit iar in rarele momente cand prind peste iau acasa numai cat imi trebuie si acela daca este in limita legala, indiferent de sunt pe privat sau pe salbatic.

Fiica-mea, fanul meu nr.1 s-a obisnuit deja cu deja celebra propozitie “erau prea mici ca sa-i aduc acasa”. Dar nu despre mine vreau sa va spun, caci cei care-si obosesc ochii din cand in cand pe aici au inceput sa ma dibuie in ce ape ma scald.

Ca idee, am facut acest mic intro ca nu cumva Doamne fereste sa aveti impresia despre mine ca-s genul care una zice si alta face cand este vorba de pescuit si luat peste acasa. Si acuma sa va antrenez intr-o mica povestioara, care este de fapt subiectul principal al zilei. Actiunea se desfasoara intr-o duminica la amiaza, la o partida la stiuca, pe o balta cu taxa.

Stuful s-a dat la o parte si un pusti si-a facut aparitia. Dupa el, mama lui.

– Buna ziua, ati prins cumva o stiuca? intreba mama.

– Da, am raspuns eu oarecum mirat atat de aparitia brusca a celor doi cat si de intrebare.

– Ti-am spus eu mami! Am auzit! spuse cel mic.

– Va rog daca se poate sa-i aratati si fiului meu pestele. V-a cautat peste tot, a auzit zgomotul cand ati prins pestele si a luat la rand toate locurile de pe balta sa va gaseasca. I-a fost greu sa va gaseasca din cauza stufului.

Am scos din apa marlita, caci la 30 cm cat avea nu o puteam numi stiuca. Era superba si o retinusem doar sa o prezint colegilor de pescuit urmand apoi sa se intoarca la loc in apa.

Ei bine, atunci cand am scos stiuca din apa am vazut in ochii acelui baietel o licarire ce rar mi-a fost dat sa vad. Fata i s-a inseninat brusc stapanindu-si cu greu bucuria si emotia. Citeste mai departe »

Ca niste pescari adevarati nu puteam incheia acest mini maraton de pescuit nord dobrogean fara o partida in Delta Dunarii, asta ca o avanpremiera a ceea ce va urma.

De fapt, ca sa fiu cinstit nu pescuitul a fost principalul scop al deplasarii, ci sarbatorirea celor doua frumoase fete din familie, Mara si Maria. Si unde puteam sa ne simtim ca in famile in alt loc decat la prietenii nostri de la hotelul Wels din Balteni de Sus. Pana sa ne facem noi ca pescuim ne-am asezat la masa plina cu felurite mancaruri cu peste, apoi am facut o baie sanatoasa in piscina si apoi in Dunare, beneficiind din plin de spatiul verde si generos al hotelului.

A fost atat de bine pe sezlonguri tolaniti la soare incat abia pe la finalul zilei ne-am miscat un pic si cu burtile pline am incercat la un avat. Citeste mai departe »

Pentru ca am fost de curand cu cortul la mare si mi-am adus aminte de “vremurile bune”. Pentru ca mi-am dat seama cat de mult mi-a lipsit viata la cort.

Pana in anul 2010 existau aprobate 13 zone unde puteai campa cu cortul in Delta Dunarii. Aveai de unde alege. Va rog sa retineti ca discutam despre “zone” ( de genul Bratul Sfantu Gheorghe mal drept intre km 49-102  si mal stang intre km 44-47 sau canalul Crisan, mal stang, intre bratul Sulina si canalul Iacub).

Odata cu inundatiile masive din vara lui 2010 s-a luat o masura de restrangere drastica a locurilor de campare, decizie ce parea a fi temporara. Dar nu a fost asa.

Acuma in 2012 nu mai ai la dispozitie zone ci doar 3 locatii: Camping Delfinul Sf. Gheorghe, Camping Campoeuroclub Partizani, Hostel pentru tineret Sulina.

Zone campare Delta Dunarii 2009 Zone campare Delta Dunarii 2011

Pentru majoritatea pescarilor care vin in delta, acest lucru a fost ca o lovitura in plex. Ei veneau aici in mijlocul naturii cu cortul ca sa pescuiasca. Nu poti sa stai la un camping si sa pescuiesti … unde? Citeste mai departe »

“Opaaaa! Au venit IN SFARSIT baietii cu peste in juvelnic!” A se remarca tonalitatea folosita de minunatele noastre sotii dar si accentul pus pe anumite cuvinte din propozitie.

Am trecut rapid si peste celelate remarci de-a dreptul rautacioase din partea consoartelor si contempland in zare am decis ca si in ziua urmatoare sa vizitam pestii de la Turcoaia.

Asadar si prin urmare, cu noaptea in cap, adica dupa ce ne-am baut cafelele, am luat micul dejun, am pregatit porumbul pentru nadit, am mai trebaluit una alta prin curte, deci dupa cum spuneam dis de dimineata, adica pe la orele 12.00 am decolat.

Locul pe balta ne astepta. Nu am ezitat si am preparat nada inventata de nu mai stiu ce campion, am adaugat porumb crud din gardina de la soacra-mea si porumb fiert de catre nevasta-mea.

Am intins acelasi numar de undite ca si in ziua precedenta adica doua eu si doua Lucian. Citeste mai departe »

Soare, cer senin si fericire. Semne bune ziua are, mai ales ca de acuma il am pe Lucian ca partener de pescuit. De dimineata am excavat prin gradina dupa cateva rame uriase si pe cai, pardon in masina catre marea pescuiala. Pentru ca am inceput  sa descopar baltile din zona (altele decat Somova Parches ) am decis ca este cazul sa ma maturizez, sa depasesc stadiul de “turist” si totusi sa prind doi, trei pesti asa de protocol.

Cu ceva informatii stranse am ales balta de la Traian gandindu-ne ca avem ceva sanse sa mancam un carasel prins de noi. Cat ai clipi am ajuns pe balta.

Am facut rapid turul de onoare si am ajuns la locul recomandat de catre administrator, adica la dig. Trei patru bulgari de nu mai stiu ce nada campioana, cate doua bete de caciula intinse cu diverse in carlig si ne punem pe asteptat. A, am uitat sa va spun ca vantul sufla in dusmanie, dar avem norocul ca suntem la adapostul digului.

Cat sa fi trecut de cand am ajuns pe balta? Sa spunem 20 de minute? Citeste mai departe »

Ok, au trecut doua zile de cand am fost ultima data la pescuit. Doua zile in care a plouat minunat spre bucuria celor de aici, bobul de vie sta sa plezneasca, rosiile parca s-au mai inveselit, gainile cotcodacesc fericite si oua mult mai rotund iar eu analizez cu interes nivelul lacurilor de acumulare formate fix pe drumul catre balta. Pe aici nu se trece, deci nu se pescuieste. Ma simt un pic norocos. Stau acasa si sunt rasfatat cu tot felul de minunatii dobrogene. Cat despre salata din rosii de gradina nu va pot spune decat ca este Dumnezeiasca!

Intre doua ploi m-am riscat si am dat o tura pe la Manastirea Valea Teilor. Ca intotdeauna am fost bine primit dar din pacate ploaia m-a facut sa plec repede de frica sa nu raman blocat prin noroaie cu masina.

Intr-o zi, cand nu o sa mai ploua o sa ma duc la pescuit. Si atunci poate ca o sa prind si un peste. 🙂

ferma pupaza
RVP
Ancaar
Categorii
Informare privind ©
Întreg conținutul de pe acest site este protejat de legea dreptului de autor. Informațiile, imaginile de pe acest blog nu pot fi copiate și folosite pe alte site-uri, blog-uri, radio, tv, ziare sau alt mijloc de comunicare în masă fără consimtământul scris al autorului. Am zis!