Nicu

despre pescuit si pelicani
info-delta.ro DreamTeam

Soare, cer senin si fericire. Semne bune ziua are, mai ales ca de acuma il am pe Lucian ca partener de pescuit. De dimineata am excavat prin gradina dupa cateva rame uriase si pe cai, pardon in masina catre marea pescuiala. Pentru ca am inceput  sa descopar baltile din zona (altele decat Somova Parches ) am decis ca este cazul sa ma maturizez, sa depasesc stadiul de “turist” si totusi sa prind doi, trei pesti asa de protocol.

Cu ceva informatii stranse am ales balta de la Traian gandindu-ne ca avem ceva sanse sa mancam un carasel prins de noi. Cat ai clipi am ajuns pe balta.

Am facut rapid turul de onoare si am ajuns la locul recomandat de catre administrator, adica la dig. Trei patru bulgari de nu mai stiu ce nada campioana, cate doua bete de caciula intinse cu diverse in carlig si ne punem pe asteptat. A, am uitat sa va spun ca vantul sufla in dusmanie, dar avem norocul ca suntem la adapostul digului.

Cat sa fi trecut de cand am ajuns pe balta? Sa spunem 20 de minute? Citeste mai departe »

Ok, au trecut doua zile de cand am fost ultima data la pescuit. Doua zile in care a plouat minunat spre bucuria celor de aici, bobul de vie sta sa plezneasca, rosiile parca s-au mai inveselit, gainile cotcodacesc fericite si oua mult mai rotund iar eu analizez cu interes nivelul lacurilor de acumulare formate fix pe drumul catre balta. Pe aici nu se trece, deci nu se pescuieste. Ma simt un pic norocos. Stau acasa si sunt rasfatat cu tot felul de minunatii dobrogene. Cat despre salata din rosii de gradina nu va pot spune decat ca este Dumnezeiasca!

Intre doua ploi m-am riscat si am dat o tura pe la Manastirea Valea Teilor. Ca intotdeauna am fost bine primit dar din pacate ploaia m-a facut sa plec repede de frica sa nu raman blocat prin noroaie cu masina.

Intr-o zi, cand nu o sa mai ploua o sa ma duc la pescuit. Si atunci poate ca o sa prind si un peste. 🙂

Dupa pseudopartida de pescuit de la Isaccea, am inceput sa oscilez intre baltile din zona Somova Parches si cele din interiorul judetului. Din “balta” vestile nu erau prea roze, apa scazuta si peste putin care nu pica nici la plasele pescarilor profesionisti. Nu mai pun la socoteala ca nimeni nu “stie” pe unde as putea sa incerc la o stiuca. Nici dinspre Salcioara nu veneau vesti bune, caldura si schimbarea brusca a vremii nu-mi dadeau sanse prea bune si astfel nu se justifica deranjul pana acolo.

Apoi mi-am adus aminte de balta de la Horia, un loc ce-l frecventa domnul Puiu si unde prindea cate ceva. Cat este ceasul? Numai 15? Tocmai bine de dat o fuga la un pescuit de amiaza.

Ce sa zic? Balta este frumoasa, arata bine cu palcuri razlete de suf si zau ca ar fi fost perfecta daca as fi prins si ceva peste.

Mi se spusese ca pe langa caras si crap are balta si salau, somn. Si dupa cum ati dedus am cautat salaul. Numai ca apa era foarte mica si am cautat de pomana. Citeste mai departe »

Tin sa multumesc sfantului responsabil cu pescuitul pentru ca daca mi-ar fi dat in carlig peste cat de cat sa ma multumeasca nu as mai fi cotrobait prin toate colturile judetului Tulcea dupa un loc de pescuit. Fata de anii trecuti cand am alergat prin judet ca sa va prezint monumente istorice, locuri inedite, fotografii din localitati, uite ca in acest an a venit si randul pescarilor.

Am inceput calatoria gandindu-ma la salaii milenari ascunsi printre ruinele subacvatice ale cetatii Noviodunum. Inca de anul trecut ma obseda ideea de a cauta vargatii ce pandesc pestisorii printre zidurile scufundate in apele Dunarii. Inarmat pana in dinti cu plumbi grei si plastice mari, insotit de doi experti in ale arheologiei (Aurel si John), experti ce au avut rolul de sonar fiind buni cunoscatori ai formatiunilor din cetate ce se desfasurau pe sub firul apei, am incercat fara succes sa-mi salvez onoarea de pescar.

In ton cu ultimele partide din acest an, cand am ajuns a inceput sa bata frumusel un vant dinspre vecinii ucrainieni, apoi a turnat o scurta ploaie torentiala, apoi iarasi vant si iarasi ploaie. Citeste mai departe »

Sunt sanse! Sunt sanse sa-mi revin! Cred ca pana la urma voi prinde un salau! I-am vazut coada. L-am simtit desi abia, abia s-a dat la mine. Marait cum se spune in limbajul pescarilor. Am dat teapa si l-am avut in dril. M-am bucurat de pomana pentru ca dupa 3 tumbe destul de agresive comparativ cu modul in care a muscat, dus a fost. O grimasa de indiferenta pe fata mea, un miliard de injuraturi in mintea mea si uite asa s-a risipit visul unui salau cu maioneza.

Balta Pupaza, locul unde in 2011 am zapacit neamul salailor. Acuma m-au zapacit ei pe mine. Este adevarat ca nu poti sa ai performanta atata timp cand ajungi pe balta pe la ora 8 si afara sunt anuntate 380C. Dar stii cum este, de vina-s altele nicidecum tu. A mers mai bine, am avut ceva atacuri. Excluse cele de panica.

Despre vargatul pierdut am spus, in schimb despre cel care mi-a indreptat agrafa nu mai spun ca pare prea pescareasca. Citeste mai departe »

Anul acesta te-am vizitat cam tarziu.  Chiar si asa, ma bucur ca te-am revazut. Mi-ai facut o pofta nebuna de un pescuit pe malul tau. Am gasit si locul chiar daca l-ai ascuns asa de bine. A meritat tot efortul, desi la un moment dat credeam ca o sa rupem masina pe coclauri pana sa ajungem la tine.

Vezi si tu in galeria foto de mai jos unde primele 6 fotografii sunt de la off road-ul intitulat “asta o fi drumul bun“? Bine ca cea de-a 3-a incercare a fost cu noroc. Restul a fost doar aventura. Dunare, te salut si ne revedem in curand!

PS pentru pescari: Nu am pescuit, doar am facut o baie exceptionala!

Si evident ca urmeaza raspunsurile primite pe feisbuk:

  • e trendul de la braconieri.
  • nu stiu.. eu nu port haine de camuflaj 🙂 plus ca ma gandesc ca nu-i gasesti prin casa… “unde-or fi pantalonii aia de camuflaj…? “
  • Sa nu-i vada alti….pescari ..!:)
  • armonizare cu natura. plus ca tin la tavaleala 😛
  • Si da bine cand pleci sau …vii acasa; nu te ..repereaza ..nevasta ! 🙂
  • ca sa-i creada lumea vanatori si sa poata sa cumpere ceva prada cu care sa se laude apoi….
  • Pt ca arata macho asa si se uita pestii dupa ei 😛
  • Sa nu-i vada mistretii…!
  • Ca sa nu-i manance tantari :)))
  • Sa nu te prinda ursul ca dai la peşte :)))). Nu e întrebare pus de radio Erevan? :)))
  • Daca intrebarea nu e la misto pusa am sa-ti raspund eu: Pentru ca sa nu te vada pestele!
  • Sa fie luati drept cadre militare, ca sa nu-i opreasca agentii de circulatie.
  • De … obicei! 😉
  • tin la jeg…:))) chiar daca le patezi nu e bai,pare ca asa e modelul…:)))

Si totusi ramane intrebarea: De ce poarta pescarii haine de camuflaj? 🙂

Simt nevoia sa va fac o marturisire. Desi sunt declarat un pescar la rapitori, fiind sprijinit in acest sens de numeroasele fotografii si filmari in care apar acompaniat de bibani, salai, stiuci, vreau sa va spun asa ca un secret, ca cel mai mult si cel mai mult imi place sa pescuiesc cu undita. O da, hai ca astazi aveti voie sa ma faceti “unditar”.

Am asa niste trairi mai speciale cand ajung pe malul baltii si caut un palc de stuf pe langa care sa arunc, atunci cand intind undita, masor guta, leg acul, echilibrez pluta de cocean sau de spuma si pescuiesc. Chesti fixiste, devenite aproape tabieturi.

Suna ciudat dar imi place sa pescuiesc la undita asa cum o faceam si acum 10 ani si acum 20 de ani. Aceeasi montura banala fara plute sofisticate, aceeasi ca in copilarie.

Cand simt nevoia sa merg la o “unditareala” renunt fara sa stau pe ganduri la superpartide pe superbalti. Ma transpun in niste vremuri fantastice petrecute alaturi de niste prieteni exceptionali. Asa am inceput sa pescuiesc si asa am petrecut multi ani pe malul baltilor. Nu conteaza cat peste prind, cat este de mare ci conteaza doar momentul: pescuitul la undita. Asa ca pe vremuri cand aveam doar o undita si un pripon pe o sticla de pepsi.

Vreau lucruri simple. Vreau sa prind carasei, sa iau 1 kg acasa si sa inchei ziua manancandu-i prajiti in malai alaturi de un mujdei bine batut.

Astazi am pescuit la undita. Si a fost fabulos!

Eu vara nu dorm, Ey,

Decat daca-mi iei lansetele

Si cum nu iau pastile Rapala da-mi o bere

Beau in cinstea pestelui ca mi-a fost dor de el

Si el bea in cinstea mea fiindca o pescuim la fel

 

Am hibernat ca somnul toata iarna

Mut in resedinta la Sarulesti in sfarsit a venit vara

Dimineata stiucareala da-i cu sana umple cana

Ca un weekend in Delta e cat un sezon la Varna

 

Fratii mei Moldova, Ardeal sau Bucuresti

Cu bani putini sau multi cu totii o ard pe Tancabesti

Lanseta sus now, ca mie-mi place sa torn

Nu de altceva dar eu vara nu,

 

Eu vara nu dorm, vara nu dorm

Dau la somn

Zorii zilei ma prind cum pe balta ma plimb

Pentru ca vara nu dorm

Citeste mai departe »

Desigur intrebarea este valabila pentru mine si se refera la timpul prezent. Daca va regasiti in raspuns inseamna ca nu suntem singuri 😀

Deci, ce inseamna Turcia? Turism all inclusive de calitate, aur, haine de piele. Aceste lucruri mi-am dorit la timpul prezent sa le vad si sa le traiesca personajul meu. Mi s-a tot spus: daca nu te duci in Turcia sa vezi serviciile de acolo, sa vezi ce inseamna un all inclusive de 5 stele adevarat cu mancare adevarata … ti-ai trait viata de pomana.

Toata lumea a auzit de comertul cu aur si haine de piele de la turci. Si cum fac parte din aceasta lume am vrut si eu sa traiesc aceasta experienta. Turcul stie sa faca comert. Ha, ce descoperire pentru mine. El plateste ca sa te aduca la el la magazin. El sta cu tine la masa la un ceai sau la o cafea chiar daca stie ca astazi nu vei cumpara. Pare ca are la dispozitie tot timpul din lume. Astazi nu cumperi, dar poate maine, sau poate anul viitor o vei face. Cu siguranta ca vei povesti si altora de ospitalitatea de la el din magazin si ii vei face reclama. Nu-l deranjeaza ca a pierdut o ora cu tine la negocieri si nu ai cumparat nimica. In viziunea lui toata lumea a avut de castigat. El reclama si un posibil client, tu o experienta.

Un magazin de aur intr-un fost cazinou. La parter decoru-i pe rosu aprins, cu candelabre uriase suflate cu aur, cu modele pe pereti suflate in aur, scaune suflate cu aur, totul suflat cu aur. Sala poarta numele de “Iad”. La etaj culoarea se schimba in albastru si la fel, totul este suflat cu aur. Ne aflam in “Rai”.

Peretii sunt supraincarcati cu modele aurite, totul este somptuos, creat ca sa te copleseasca, ca sa-ti demonstreze bogatia acestui loc. Din loc in loc se deschid camarute intime unde au loc negocieri.  Citeste mai departe »

ferma pupaza
RVP
Ancaar
o oarecare aranjare pe categorii
Informare privind ©
Întreg conținutul de pe acest site este protejat de legea dreptului de autor. Informațiile, imaginile de pe acest blog nu pot fi copiate și folosite pe alte site-uri, blog-uri, radio, tv, ziare sau alt mijloc de comunicare în masă fără consimtământul scris al autorului. Am zis!