Nicu

despre pescuit si pelicani
info-delta.ro DreamTeam

Pentru cei neinitiati incep cu ceva explicatii: “Kata e o lupta imaginara cu unul sau mai multi adversari.” La prima vedere pare o inlantuire de miscari pe care le face la intamplare un karatist. Cel putin asa am inteles eu vazand diverse filme artistice. Numai ca nu-i asa. Kata este o succesiune de miscari fixe, calculate, ce trebuiesc realizate ca la carte. Asa ca intr-o stiinta fixa fara improvizatii, floricele, inimioare si pupici. In functie de centura ce o detine un karatist, dificultatea unui kata creste atit prin numarul de miscari executate, cat si prin complexitatea lor.

Conteaza totul intr-o evolutie kata: pozitia umarului, cotului, incheieturii mainii, a degetelor, bazinul, genunchiul, glezna, laba piciorului, capul, cum respiri, cand respiri, cum lovesti, unde lovesti, unde privesti, cum privesti, cum saluti, cat de rapid esti, cand te opresti, cat si cand faci pauza, cat de sus sari, etc, etc totul este repetat de sute si mii de ori pana acel kata tinde catre perfectiune. Si fiecare kata are propriile sale miscari si reguli.

Hai ca nu mai mai am rabdare cu explicatiile si trec la anunt: Mara a participat sambata 21 aprilie 2012 la Campionatul European SKDUN, mai precis la Cupa Europeana Kohai destinata centurilor mici, pana la albastra inclusiv.

Nu mai are rost sa va spun de emotiile traite, mai ales ca Mara este o incepatoare in artele martiale pe care le practica din noiembrie 2011. Este a doua aparitie pe un tatami de concurs, dupa Campionatul national de pe 3 martie si o merita pe deplin. A ajuns aici dupa ce a renuntat la orele de joaca pe care le-a inlocuit cu antrenamente, dupa ce si-a luat inima in dinti si la numai 7 ani a plecat o saptamana in cantonament departe de toti cei care o sustin zilnic. Si ceea ce admir la ea este ca toate acestea si le-a dorit, noi ca parinti nu i-am impus nimica. Ea si-a dorit sa mearga la karate, ii place la antrenamente si niciodata nu se plange de programul incarcat. Ea a decis ca poate sa se desparta o saptamana de noi si sa petreaca o saptamana in cantonament. Noi ca parinti suntem simpli sustinatori si spectatori ai evolutiei ei in acest sport.

Despre prestatia Marei la acest concurs ar fi de spus ca este inca o experienta cu plus pentru viitoarele competitii. Asa ne-am pregatit de cand am aflat de la sensei Francovschi Daniela ca va participa la acest concurs important. Va dati seama ca nivelul participantilor a fost foarte ridicat, fiind prezenti copii din Romania, Bulgaria, Suedia, Lituania, Serbia si nu mai stiu cate tari.

Si mai ales ca Mara mea cea cu centura alba a concurat alaturi de cei cu centurile galbena si portocalie. Notele au fost foarte bune, dar nu i-a asigurat un loc pe podium. Mai lucram, mai exersam, mai participam si rezultatele or sa apara cu siguranta.

Ma uit acuma pe geam si vad ce frumos este afara. Senin, soare, vantul nici nu se simte. Las deoparte ca-i un pic mai rece dar in ansamblu chiar este o zi frumoasa. Incep sa ma conving ca meteorologia incet, incet va deveni o stiinta fixa ce-ti va spune la ce ora ploua, la ce ora ninge sau cand va incepe sa bata vantul. Asta pentru ca in zilele ce tocmai le-am petrecut recent pe baltile patriei, prognoza meteo s-a nimerit la fix. Se spunea ca ploua incepand cu ora 09.00 si uite ca a plouat. Se spunea ca vantul va sufla tareeee si uite ca a suflat de m-a zapacit. Se spunea ca iar va ploua incepand cu ora 13.00 si ca sa vezi si sa nu crezi, uite ca plouat.

Deci dragii mei, ascultati ce spun baietii si fetele de la meteo ca treaba devine serioasa si nu mai tine cu faze de genul “las-o ca nu-i asa”.

Introducerea fiind terminata, as fi vrut sa va dau pe spate cu niste salai uriasi, sau macar cu 2-3 bibani dar uite ca de aceasta data au invins pestii. Da, in doua zile vineri si duminica am batut 3 balti. In ordinea prezentarii: Pupaza, Milotina si Darvari.

Am avut parte din belsug de ploaie dar ceea ce a fost mai dezastruos, de un vant criminal care a omorat Citeste mai departe »

Prietenii stiu ca anul trecut nu m-am intersectat prea mult cu doamna stiuca. Fiecare a avut treburile lui, asa ca ne-am vizitat rareori si in special pe la gradinite. Cauzele au fost diverse: nu am picat pe solunar, explozii solare repetate, schimb de dinti, seceta prelungita, schimbarea rutelor de migrare a pasarilor calatoare, gandacii de colorado. Toate-s de vina, eu am fost perfect.

Duminica am plecat cu Georgian in cautarea stiucii. Lejer, ca niste pescari adevarati pe la orele 9.30 montam lansetele pe malul lacului de rapitori “La Conac” din Putineiu de Giurgiu. Nimeni nu-si facuse planuri, nimeni nu visase coada de peste, nimeni nu spera la capturi. Ca doar suntem obisnuiti cu esecul. 🙂

Recunosc ca am plecat catre balta cu texte gata pregatite de genul: stiuca-i lesinata dupa depusul icrelor, e anemica si patetica dupa o iarna grea si plina de gheata, ca-si schimba dintii, parul, naravul, etc …  asta in cazul in care nu voi prinde. E bine sa fii precaut 🙂

Informatii despre balta, fix spre zero. Pe un site despre pescuit un nene pune o poza cu un stiucan de vreo 5 kg si ceilalti comentatori il iau la trei pazeste ca-i reclama mascata. Deci informatia isi pierde din relevanta. Apoi dau pe siteul baltii de pescuit, il rasfoiesc, citesc regulamentul, povestea baltii si vad pozele cu stiuci. Fain dar reclama este sufletul comertului si cum noi pescarii suntem un pic mai sceptici, iarasi am considerat informatia nerelevanta.

E arhicunoscuta faza ca baltile de pe la noi ascund sub firul apei toate speciile dorite de pescari. “Stiuca aveti?” “Esteee de te mananca!” Salau este?” “Vaii de mineee! Este si de asta .. sute de bucati.” “Somn este?” “Ceee? Lanseta sa ai sa-l scoti!!” Orice intrebi, orice vrei, la ei pe balta vei gasi. Si cand colo, ca de obicei, vei reusi sa prinzi doar un carasel ratacit.

Deci ma intelegeti ca nu am incredere decat in actiunile mele si doar in cateva surse bine intentionate. Asa ca am carat dupa mine cam tot ce se poate in materie de stiuca. Bazinul de rapitor de “La Conacu” este micut, curat, ingrijit, cu salcii plantate si protejat de un gard.

Agitatie mare, cateva atacuri galagioase la suprafata apei mi-au accelerat pulsul la 130. Citeste mai departe »

Cam asa te indeamna targul Expo Aventuri 2012 (editia de primavara). Si nu-i rau de loc, in ideea ca ai de unde alege, chiar daca nu vei gasi discounturile visurilor tale. Pentru mine este cel de-al cincilea targ la care particip in calitate de bagator de seama si uneori de cumparator. De ce ma duc? Pentru ca sa-mi clatesc ochii cu unele jucarii scumpe, ca sa mai aflu si eu ce-i in trend, ca sa schimb impresii cu pescarii consacrati, ca sa aflu care-i colectia primavara-toamna la stiuca si la final ca sa-mi mai completez pretioasele truse de pescuit cu 2-3 produse mult ravnite.

In fiecare an imi spun ca mi-as fi dorit sa fie prezenti mult mai multi producatori si expozanti. Poate m-am uitat prea mult la tv pe la alte expozitii din afara si visez cu ochii deschisi. Parerea mea este ca sunt putini participanti. Nu-i loc aici de analiza, ca-i scump m2 , sau ca asta-i puterea finaciara a magazinelor de profile, etc. Este o observatie desprinsa pe parcursul a 5 targuri: aceeasi ofertanti, cu preturi ca in magazin, produse putine, promotii putine si alea in general la produsele ieftine. La cate o editie mai apare cate un personaj nou pe piata, in general producator de nade/accesorii pentru crap, care are ceva oferte de rupe gura targului, de genul 2 + 1 gratuit.

Dar, am retinut ideea acestor tipuri de targuri si anume: multi la un loc ca sa ai de unde alege. De asta merg. Si eu ca multi altii uite ca am avut. Recunosc ca pentru a alege aceste produse am fost ajutat de multi prieteni carora le multumesc pentru sprijin.

Ca sfat, la aceste targuri este bine sa te prezinti in primele 2 zile ca sa ai de unde alege.

Am de gand sa achizitionez cateva voblere pentru stiuca si pentru asta dispun de un buget de criza. Ideea este sa nu dau banii aiurea pe niste voblere ce doar stralucesc frumos. Ideal ar fi sa cumpar cateva care intradevar sunt prinzatoare si au fost testate.

Nu ma pricep pentru ca am folosit pana acuma numai oscilante de aceea apelez la solidaritatea pescareasca si va intreb ce voblere pentru stiuca imi recomandati sa achizitionez?

Multumesc celor care mi-au recomandat voblerele lor preferate. Pentru ca nu ma pot orienta va invit sa facem o selectie pe baza voblerelor de mai jos. Puteti vota maxim patru voblere preferate.

 

Care voblere din lista de mai jos credeti ca sunt cele mai bune la pescuitul la stiuca?

  • Salmo Skinner SK10F RR (21%, 12 Votes)
  • Salmo Slider GT F 7cm/17g (14%, 8 Votes)
  • Salmo Slider SD7S YT (7%, 4 Votes)
  • Salmo Slider RT F 7cm/17g (7%, 4 Votes)
  • Salmo Slider SD7 Floating TSK (5%, 3 Votes)
  • Sebile Magic Swimmer (5%, 3 Votes)
  • Sebile Stick Shadd Blood Series (5%, 3 Votes)
  • Salmo Skinner SK10F RGS (5%, 3 Votes)
  • Strike Pro Hunchback 5.5cm/6.5g (5%, 3 Votes)
  • Salmo Hornet H6F RS (5%, 3 Votes)
  • Salmo Hornet H6F GT (4%, 2 Votes)
  • Deviator Belly Up SS02 10cm (4%, 2 Votes)
  • Rapala Jointed Deep Husky Jerk Part no. JDHJ08P (4%, 2 Votes)
  • 4 Play Swim & Jerk 9.5cm 9g (2%, 1 Votes)
  • Salmo Hornet H6F LPD (2%, 1 Votes)
  • IZUMI PERCH ALIVE FLOAT 120mm 22gr – 01 GREEN (2%, 1 Votes)
  • Bomber Orange Belly – 9 cm – 9 (2%, 1 Votes)
  • Salmo Warrior Crank RPH Floating/15cm/55g (2%, 1 Votes)
  • SEA MINNOW FL-KRS03 120mm 17,5 gr – AURIU (0%, 0 Votes)
  • Cormoran King of Jerk 9cm (0%, 0 Votes)
  • Salmo Minnow M7F DB (0%, 0 Votes)

Total Voters: 26

Loading ... Loading ...

 

 

Salmo Skinner SK10F RGS
Adancime: 0,5-1,5 m
Salmo Skinner SK10F RR
Adancime: 0,5-1,5 m
Salmo Slider RT F 7cm/17g
Adancime: 0,0 – 0,5 m
Salmo Slider GT F 7cm/17g
Adancime: 0,0 – 0,5 m
Strike Pro Hunchback 5.5cm/6.5g
Adancime: 0,0 – 1,5 m
4 Play Swim & Jerk 9.5cm 9g
Adancime: 0,0 – 1,5 m

Alte recomandari primite: Citeste mai departe »

Dupa nici doua luni de antrenament, cu mandrie va spun ca Mara a fost selectionata sa participe la Campionatul National Karate Shotokan SKDUN 2012, competitie ce s-a desfasurat pe 3 martie la sala Concordia din Chiajna.

Sunt foarte multumit de prestatia Marei chiar daca nu a urcat pe podium. Principalul scop l-am atins si anume acomodarea cu o competitie de asemenea nivel. De fapt este prima noastra participare la un concurs de karate si trebuie sa va marturisesc ca am fost luati prin surprindere. Cu un numar foarte mare de participanti (700 din 38 de cluburi), evenimentul prin anvergura sa ne-a depasit din toate punctele de vedere.

Aproape de sfarsitul celor patru ore de asteptare pana la intrarea pe tatami ne-am dat seama ca involuntar nu am gestionat corect resursele fizice ale Marei. Statul in picioare atatea ore, starea permanenta de “acum este randul nostru”, foamea, setea, incordarea, toate i-au afectat capacitatea fizica si puterea de concentrare. A obosit si cand ne-am dat seama a fost prea tarziu si nu am mai putut corecta.

Tinand cont de aceste imprejurari, prestatia Marei a fost peste asteptarile noastre, comportandu-se ca un sportiv adevarat. Nu pot sa-mi exprim emotiile ce le-am trait atunci cand a pasit pe tatami si a inceput reprezentatia de kata. Vreau sa va spun ca am ramas uimit de efortul de care a dat dovada, asta in conditiile in care mie imi amortisera picioarele de atata stat in picioare.

Si chiar daca nu a castigat un loc pe podium, cu siguranta a castigat experienta ce o va ajuta foarte mult la urmatoarele competitii.

Felicitari Mara!

Multumim sensei Francovschi Daniela pentru increderea acordata, multumim George Vidu si Andrei Tudoran de la clubul Dinamic Bucuresti pentru munca depusa in formarea micutei noastre karatiste.


 

Emotii mari, am spart gheata si am participat la primul meu concurs: Cupa APS la copca 2012. M-am pregatit temeinic pentru acest eveniment: echipament, nada, momeala, antrenament, totul pentru a ma clasifica cat mai bine la acest concurs. Din start va spun ca nu am ocupat un loc pe podium. Stiu ca este deprimant dar m-am multumit cu locul 4 (loc impartit cu inca 76 de pescari 🙂 )

Dau vina pe Georgian, deoarece m-a adus la concurs cu o intarziere de 2 ore fata de ora stabilita, pierzand astfel aperitivul oferit de organizatori de dimineata (sunculita, branza, ceapa). Practic, am ratat startul.

Pe balta lume multa! Cam 80 de adversari. Restul pana la 100 erau cameramani, fotografi, scenaristi, invitati. Uite ca m-a luat valul si am uitat sa spun locatia concursului: Greaca Cercani.

Rapid m-am regasit cu prietenii din asociatia Pescar Sportiv Bucuresti si am luat pulsul concursului. Era coma profunda cu zero capturi. Bun asa! Deci nu am pierdut mare lucru (asta in afara de aperitivul ala, se aude la domnul Georgian?) . Citeste mai departe »

Chiar daca o sa vedeti emisiunea, eu imi fac datoria de brav pescar si o sa va plictisesc cu lunga poveste a pescuitului la copca pe Mihailesti.

Am ajuns, am pescuit, am prins, am plecat.

Am ajuns: pe o ceata de nu stiai daca esti pe lac sau langa lac. O lipsa de vizibilitate ce te facea sa te simti relaxat, calm. In general la o partida de pescuit comunicam prin semne, acuma fiind ceata utilizam semnale acustice: Georgiaaaannnnneeee!! Unde estiiii? Baaaaa!!!!

Am pescuit: Bine inteles dupa ce am realizat copca in gheata. Acest lucru a fost posibil prin munca sustinuta a intregii echipe ce a manevrat exemplar toporul. Citeste mai departe »

Sunt un clasic si recunosc acest lucru. La stiuca folosesc oscilanta, la salau “twisterul”, la crap porumbul si la carasel rama. Daca nu ar fi ceva foto pe aici cu mine ai jura ca-s la pensie si-n incapatanarea mea pescuiesc ca-n tineretile indepartate.

„Lasa-l in pace pe mosu’! Asa a invatat sa dea la peste, asa da. Nu-l mai inveti lucruri noi acum la batraneti”

Nimic mai fals dragii mei. Pe aceasta cale va anunt ca incepand cu acest sezon ma vedeti vedea aruncand dupa stiuca si cu voblere, dupa salau si cu “pene”, dupa crap si cu “bile” si dupa carasel si cu viermusi roz.

Stiu ca este riscant ceea ce-mi propun, stiu ca poate nu voi mai puncta asa de bine ca-n 2011, dar stiu ca va fi un an de pescuit mult mai dinamic, diversificat si mai colorat.

Nu o mai lungesc, asa ca zic sa incepem diversificarea cu nalucile Kogut.

Pentru salau m-am gandit la aceasta naluca artificiala care este foarte putin cunoscuta de catre pescarii de rapitor autohtoni. Kogut-ul reprezinta de fapt un cap twister pe care este legat un streamer. Americanii il numesc Bucktailjig. Citeste mai departe »

ferma pupaza
RVP
Ancaar
o oarecare aranjare pe categorii
Informare privind ©
Întreg conținutul de pe acest site este protejat de legea dreptului de autor. Informațiile, imaginile de pe acest blog nu pot fi copiate și folosite pe alte site-uri, blog-uri, radio, tv, ziare sau alt mijloc de comunicare în masă fără consimtământul scris al autorului. Am zis!