Nicu

despre pescuit si pelicani
info-delta.ro DreamTeam

Posts Tagged ‘cugetari de pe fundul baltii’

Pentru ca Targul de articole pescuit si vanatoare bate la usa pescarilor si vanatorilor, dar mai ales pentru ca-mi plac fazele de genul “binevoitorului” apartent total dezinteresat ce incerca sa-mi bage pe gat un produs invocand tot felul de argumente desprinse din indelungata-i experienta de adevarat pescar. Pentru ca se lasa de obicei cu vorbe de duh, cu amintiri de neuitat, lacrimi si clipe eterne petrecute in compania acelui minunat produs. Pentru ca … de ar fi in locul meu, acum ar cumpara, pe loc, cash, dar pentru ca … ghinion, are debaraua plina cu de astea. 

Uite de asta …

Tu novice, te minunezi si absorbi pe nerasuflate sfaturile marelui pescar si vrajit de asemenea noroc ce-o picat fix pe tine bagi mana in buzunar si cumperi minunatia. Ajuns pe balta ceva iti da cu virgula si o dai pe lipsa ta de experienta, ca nu te compari cu celebrul pescar si alte depresii si autoinvinovatiri … Atatia bani practic aruncati pe apa sambetei pentru ca tu esti un neputincios lipsit de un minim talent la pescuit. Trece un timp si ai raspunsul printr-o intamplare. Bunul tau pseudoamic pescar este de fapt o veriga dintr-un lant trofic de distributie al marcii din care face parte ghinionistul produs achizitionat de tine. Adica ti-a bagat pe gat ceva ce vinde el, asa la modul prietenesc. Ha!

Asa si unde-i oftica? Pai inteleg ca e criza si ca esti disperat sa-ti vinzi produsele, dar macar fa-o pe fata nu o da de parca ascunzi ceva. Daca vinzi ceva bun nu ai de ce sa-ti ascunzi pe la targuri asocierea cu respectiva marca ca apoi pe la concursuri sa ai pe tine ditamai reclama. Asuma-ti succesul sau esecul marcii ce o vinzi.

Se intampla prea des faza asta pe la targurile de pescuit, pot spune ca a devenit o practica in care pica cei mai putin instruiti avand incredere in unii pescarii de competitie, care in majoritatea lor sustin produsele sponsorilor in defavoarea celor intradevar de calitate, pentru ca asa-i in tenis 🙁 si trebuie sa joace cum canta sponsoru’. Dar cea mai mare problema pentru mine o reprezinta cei care sunt incognito si dau sfaturi “prietenesti” de la peluza. Cele mai tari replici auzite pe la targuri incep cu: “In Delta Dunarii” si continua cu “voblerul asta este fenomenal”, “lanseta asta este perfecta”, “nada asta este cea mai cea”, bla bla bla … Daca  nu “sapi” un pic si nu te informezi, o iei frumusel si cand ajungi in celebra Delta a Dunarii stingi lumina si noapte buna 🙁

Asadar dragi pescari incepatori aveti grija la sfaturile “binevoitorilor” si cantariti bine ceea ce vi se ofera si ceea ce va doriti cu adevarat. Nu toate pozele cu pesti uriasi prinsi la momeala/ naluca /lanseta / etc sunt pe bune. Da? Stiati asta nu? Banuiesc ca ati auzit de minciuna marketing.

Nu spun ca intotdeauna vi se ofera acel produs doar pentru ca el trebuie neaparat vandut. Nu spun ca intotdeauna vi se ofera produse slab calitative. Mai sunt si exceptii, mai rare dar sunt. Un pic de atentie nu strica atunci cand sunteti sfatuiti “prieteneste”, altfel riscati sa aruncati banii pe produse inutile.

Ia uite domnule, luat de valul sarbatorilor de iarna am uitat sa fac bilantul pe 2013 si sa va spun fanilor si fanelor mele ce-mi doresc in 2014. Despre pescuit vorbim noi aicea, da?

Deci dragii mei, anul 2013 a fost foarte slab cantitativ si calitativ in materie de pescuit. Dar asta o stiti deja prin lipsa articolelor prin care ma laudam cu senzationalele capturi prinse prin cele mai fenomenale locuri de pescuit. Un 2013 fara pretentii prea mari pentru ca iesirile la pescuiala au fost rare si uneori pe fuga. Asta este, cand nu prea te duci la peste nici nu prinzi si nici nu ai cum sa-ti “intri in mana”. Fac un efort de memorie si-mi dau seama ca nu am cu ce sa ma laud, nu mi-am doborat recordurile, nu am pescuit la crap, nu am fost la Dunare .. cred ca nu am facut mai nimica din ce-mi propuneam eu pe la inceput de an. Ca o noutate a fost pescuitul pe alte meleaguri, adica in Grecia despre care am scris si un mic tutorial destul de accesat. Dar, dar nu au contat capturile ci iesirile. Iesirile in natura, cu prietenii.

Spre finalul anului onoarea mea de mare pescar a fost salvata de partida de pescuit la stiuca de la Ultima Frontiera. O aventura de mare exceptie!

pescuit-ultima-frontiera_15

In rest … pace si armonie. Pot fi declarat pescarul ecologist al anului 2013. Aproape ca nu am ranit niciun peste, nu am produs drame in familiile pestilor si nu am imbolnavit vecinii cu prajeli. A fost fain. Da, intr-un fel a fost putin dar tare fain.

Pentru 2014 declar ca am devenit suspect de superstitios si nu mai spun ce-mi doresc, ca sa mi se implineasca. Mai invat si eu cate ceva de la copii: “Nu-ti spun dorinta ca dupa aia nu mi se mai implineste”. Na! Dar stati linistiti ca pe parcursul anului o sa punctez, daca o sa fie cazul, fiecare dorinta implinita. Si sa stii ca am planuri mari si dorinte pe masura :D. Iarasi! Hai sa aveti un an bun, tare bun! Fire intinse!

Te-ai intrebat vreodata ce se intampla cu plutele tale atunci cand le pierzi? Ce se intampla cu ele? Oare sunt pe veci ingropate in malul baltilor, oare sunt macinate incetisor, incetisor de apa nemiloasa, oare sunt pierdute irecuperabil in negura timpului?

Ei bine … am vesti bune pentru voi dragi pescari. Plutele sunt la mine 🙂 Iata 0 parte din plutele recuperate de pe balti, colectia primavara-toamna a anului 2012.

plute pescuit

Ar mai fi de prezentat colectia plumbilor de pescuit in diverse gramaje si modele, sau a suportilor de undite/lansete si de ce nu colectia nalucilor desprinse din agataturile baltilor … Dar toate acestea nu-s asa de spectaculoase.

Ar fi fost frumos sa va prezint colectia pestilor pierduti de altii si recuperati de mine insa iete ca-i incompleta 🙂

Am scris, am sters, iarasi am scris si iarasi am sters. De fiecare data mi-a iesit un articol trist cu limbaj acru, un articol la care nu-i gaseam sfarsitul. Sau nu-l gaseam eu pentru ca situatia in sine nu are un sfarsit. Despre ce este vorba? Despre pescuitul pe lacurile si canalele salbatice. Locurile acelea care acum multi ani in urma prindeai peste, te distrai si luai acasa de-o prajeala, asta ca sa fim cinstiti. Iar acuma au devenit lacurile foamei. Si nu ma refer la foame ca senzatia nevoii de a manca, ci la foamea de bani a unora ce intind sute de metri de plasa monofilament sau care baga curent si aduna saci de peste ca sa-i vinda.

Ei bine am revenit zilele trecute in trei astfel de locuri si in loc sa ma destind asa cum si trebuie la o partida de pescuit, mai rau m-am intristat. O natura devastata, mizerie cat cuprinde, copaci taiati, resturi de plase monofilament peste tot, pe mal, in apa, in crengi, oameni nemultumiti ca nu mai prind cate un sac cu peste din balta, oameni care sar la scandal atunci cand te aproprii de “sculele” lor de parca-s pe proprietate privata, manele etc, etc. Hai ca prevad ca voi sterge si acest articol pentru ca inevitabil imi vine in gura acel gust amar si cuvintele incep sa devina de plumb.

Nimic nu mai este asa cum stiam eu. Nicio apa nu mai poate spala mizeria ce s-a strans in acele locuri. Va las pe voi sa interpretati cum doriti cuvantul “mizerie”.

Revenind la pescuit, pentru ca la un pescuit am iesit nu la admirat gunoaiele, in 2 din 3 locatii nu am avut nicio emotie. Mai trist a fost la un canal derivat din Arges, canal ce a fost curatat complet de orice urma de stiuca. A fost un nenorocit de an secetos si pestele nu a mai avut unde sa se ascunda in fata atacurilor furibunde ale omului. Pe al doilea lac, de fapt un mic lac tot de pe langa Arges am pescuit cam o ora si m-am retras. Atmosfera nu era de loc prietenoasa si decat sa-mi fac draci, mai bine lasa. Al treilea lac, tot un lac al foamei cum bine le-a numit un prieten de-al meu, mi-a dat o stiuculita.

Atacul m-a bucurat nespus la fel si micul dril nesperat, pana cand am scos pestele pe mal si am constatat ca sunt fericitul posesor al unei stiuci rahitice. Acum in mijloc de noiembrie te astepti ca stiuca sa  fie cu ceva carne pe ea ca rezerva pentru iarna. Asta avea burta lipita de spate si desi batea peste 40 cm parea o amarata de marlita. Un peste stresat si ghinionist nu pentru ca l-am prins eu ci pentru ca s-a nascut intr-un ochi de apa al foamei, al nimanui, un loc unde se baga plase si curent la greu, un loc unde orice inoata este aprig vanat si exterminat. Un mediu ostil care a fortat-o sa se ascunda in iarba deasa si sa evite sa se hraneasca. Foamea si naluca diferita a pacalit-o si a iesit din ascunzatoare. Am eliberat-o pentru ca mi-a fost mila de acest peste hartuit si nu retinerea pestilor a fost scopul partidei de pescuit. A avut noroc de aceasta data, dar cu siguranta ca foamea o va impinge iar sa iasa din ascunzatoarea ei de iarba si atunci aventura ei va lua sfarsit.

Am prins un peste pe un lac al foamei. Poate printre putinii supravietuitori. Nu stiu ce sa mai spun, doar ma rog ca natura sa aiba o forta nebanuita de a regenera ceea ce unii strica din inconstienta, prostie, ura, foame de bani.

Si cand ma gandesc cat de naiv am fost atunci cand am plecat la pescuit si mi-am luat la mine permisul de pescuit de la ANPA mai ca-mi vine sa sterg si articolul asta.

Au trecut ceva ani. Sa tot fie 20 de cand am inceput. Nu-mi vine sa cred! 20 de ani! Dar stiu ca am imbatranit nu gluma. Si daca tot am realizat asta am zis sa le amintesc si celorlalti membri ai trupei: Baaaaa! Ati imbatranit!

Mihai, Ilie, Emil, Barilu, Varto, Horja, Rosca, F*acaru, Cristina, Alice, Gina, Simona, Andreea, Capitanu, Ceausila, Sora lu’ Ceausila, Dan de la 9, Dan de la 10, Nicu fratele pescar si care ati mai fost cu noi pe coclauri in Delta …. ati imbatranit!!!

Si ca o dedicatie pentru primii aventurieri (Mihai, Ilie, Rosca, Emil, F*acaru) iata cum arata in 2012 acel loc din delta de pe Dunarea Veche de la Mila 23 unde am avut avut prima tabara de corturi acum milioane de ani 🙂

Si poza pe care am cautat-o aseara de am inebunit. Acel loc din delta acum 20 de ani.

Si cateva amintiri in alb-negru si color.

Atac fulgerator la suprafata apei. Il sesizez cu coada ochiului si ma pregatesc sa lansez. Intr-o miliardima de secunda analizez directia din care bate vantul, in cealalta miliardima de secunda vizualizez posibilele obstacolele si in ultima miliardima de secunda calculez distanta: 16 metri, 32 de centimetri si 26 milimetri pana la locul impactului cu apa. Nu este chiar atat de simplu. Probabilitatea de a lansa fix acolo este de 1/154 conform formulei P(x)= (px+q)n, o formula banala pe care orice pescar o are in minte la fiecare lanseu.

Am intarziat deja 3 miliardime de secunda si prada poate a parasit zona. Nu-i timp de pierdut!!!

LANSEZ. Naluca pica cu o abatere dezastruoasa de 3 cm si 26 mm. Asa ceva nu mi s-a mai intamplat.

Recuperez rapid si RELANSEZ. E bine, fix acolo unde trebuia, adica in stuf! Ce mama ma-sii s-a intamplat? Trebuie imediat sa dau vina pe un factor extern: vantul, libelulele ori cursa aeriana Bucuresti – Rahova. Clar ca agitatele alea de libelulele-s de vina! Prea dadeau tarcoale! Refac calculul instant adaugand o noua variabila P(x)= (px+q)n-1 , o adaptare a formulei pe care orice pescar o are in minte la fiecare lanseu relansat. Ati remarcat acel -1 da? De la libelule provine.

RERELANSEZ. Da, asta este! Am depasit stuful si naluca-i in copaci. Ce mama mamicii ma-sii s-a intamplat? Clar ca formula folosita este prea avansata, m-am aventurat ce-i drept, uitand ABC-ul pescuitului. Recalculez mult, mult, mult mai simplu de aceasta data:

 

RERERELANSEZ. Da frate, simplitatea isi arata efectul si dovedeste inca odata ca drumul cel mai scurt este ala prin spatele blocului (sari gardul de sarma ghimpata, scapi ce cei 2 rottweileri ai vecinului de la parter, treci prin superbul zid de trandafiri rosii ca in final sa zburzi peste gardul viu din Dracila).

P e r  f  e c t ! Abaterea-i pe minus. Factorul de concentrare imi este spulberat de sunetul strident al telefonului. Care ma suna? Care ma sunaaaaa?

Nervos apuc telefonul si … ce sa vezi? Este dimineata si trebuie sa plec la munca. Pff ce mai partida de pescuit am tras!

Eu vara nu dorm, Ey,

Decat daca-mi iei lansetele

Si cum nu iau pastile Rapala da-mi o bere

Beau in cinstea pestelui ca mi-a fost dor de el

Si el bea in cinstea mea fiindca o pescuim la fel

 

Am hibernat ca somnul toata iarna

Mut in resedinta la Sarulesti in sfarsit a venit vara

Dimineata stiucareala da-i cu sana umple cana

Ca un weekend in Delta e cat un sezon la Varna

 

Fratii mei Moldova, Ardeal sau Bucuresti

Cu bani putini sau multi cu totii o ard pe Tancabesti

Lanseta sus now, ca mie-mi place sa torn

Nu de altceva dar eu vara nu,

 

Eu vara nu dorm, vara nu dorm

Dau la somn

Zorii zilei ma prind cum pe balta ma plimb

Pentru ca vara nu dorm

Read the rest of this entry »

Am un plan maret ce incepe cu “anul asta o sa fac si o sa dreg”…  Este normal sa mi se intample, vi se intampla si voua, se intampla tuturor, se intampla peste tot.

In 2012 o sa dau mai des la crap si neaparat o sa fac o partida de pescuit de 48 de ore.

Trebuie sa ma documentez si sa incerc sa ma aduc un pic la zi cu toate minunatiile aparute in domeniul pescuitului la crap ca-s tare in urma, sau mai bine zis am ramas prea clasic. Accentuez pe cuvantul un pic pentru ca faza cu preparari de bolesuri, nade, prafuri, seminte si alte asemanari inseamna prea mult pentru mine. Dar doua trei vorbe acolo de protocol nu strica.

Nu o sa-mi cumpar scule de crap! Deci bugetul familiei pe 2012 nu va trebui sa sufere rectificari sau amendamente pe aceasta linie bugetara. Si asa cica am prea multe acareturi ce tin de pescuit si ocupa prea mult spatiu din vastele apartamente imperiale. Ma voi limita la ce am si restul voi imprumuta de la prietenii crapari 🙂 Normal ca o sa-i imprumut la randul meu atunci cand iesim dupa salau.

Doi: sa prind o stiuca batrana cu dintii de lana, lunga de 1m si grasa de minim 7 kg, apoi un grasan de salau trecut de 5 kg si la final o crapoaica ce sare de 18 kg ca sa nu am probleme cu minorele. 🙂

Trei: sa pescuiesc mai des pe Dunare. Sper ca voi putea trece de pragul pshihologic al depresiei cauzate de electricieni si plasari si voi reveni la buna dispozitie de alta data.

Patru: mai des ca in 2011 in delta.

Cinci: diversitatea. Renunt un pic la clasicism si o sa experimentez tehnici noi si nade noi.

Eu zic ca-s de ajuns aceste “tinte” pe 2012 si sa auzim numai de bine si numai de capturi capitale.

UPDATE:  Sase: sa ies cu cati mai multi prieteni la pescuit. Ma refer atat la cei din offline cat si cei din online 🙂

.

Nu stiu altii cum sunt dar eu cand imi aduc aminte pe pescuiala zdravana ce-am tras-o anul asta, parca-mi salta si acum inima de bucurie si mai, mai ca-mi vine sa repet isprava. Ahaaaa!

Dragi mi-erau salaul si stiuca, crapul si carasul si bibanii baltii, tovarasii mei de pescuiala, cu cari, iarna, in zilele geroase, ma desfatam pe gheata la o copca mica, iar vara in zile frumoase de uichend si sarbatori legale, pescuind si chiuind, cutreieram baltile si canalele umbroase, raurile cu meandrele, delta cu ghiolurile si mandrele lacuri, de dupa care imi zambeau stiucili, in zburdalnica varsta a tineretii de pescar! Zau!

Asemenea, dragi mi-erau sezatorile, clacile, horile si toate petrecerile cu specific pescaresc din sat, la care luam parte cu cea mai mare insufletire. Pe bune!

Pescarul, incalecat pe undita sa, gandeste ca se afla calare pe un crap dintre cei mai strasnici, de vreo 30 kg pe care alearga cu voie-buna, si-l bate cu biciul, si-l struneste cu tot dinadinsu, si racneste la el din toata inima, de-ti ie auzul; si de-l pierde, crede ca i-a facut-o ala de i-o vandut firul de pescuit, si pe undita isi descarca mania in toata puterea cuvantului… Adevar graiesc!

Asa eram eu la varsta cea fericita de flacau pescar si asa cred ca au fost toti pescarii, de cand ii lumea si pamantul, macar sa zica cine ce-a zice.  Nu zaietz pagadi.

Doza de nebunie s-a epuizat pe acest an. A fost la oferta in limita stocului disponibil. Este timpul sa fac o pauza pana in primavara lui 2012 si sa-mi pun lansetele in cui.

M-am gandit ca in aceste superbe luni de iarna ce ma asteapta sa-mi petrec timpul intr-un mod cat mai placut si cat mai relaxant. Sa stau in fata semineului imaginar si sa-mi aduc aminte de superbele iesiri la pescuit. Inconjurat de prieteni, ne vom uita la poze, ne vom amuza de intamplarile haioase de la pescuit, vom face miniateliere de curatat mulinete si de ascutit carligele de pescuit. Ce fain o sa fie cand la un vin fiert cu scortisoara o sa jucam fazan avand ca tema pescuitul. Abia astept! Adio chin! Adio astfel de peisaje cenusii.

ferma pupaza
RVP
Ancaar
Categorii
Informare privind ©
Întreg conținutul de pe acest site este protejat de legea dreptului de autor. Informațiile, imaginile de pe acest blog nu pot fi copiate și folosite pe alte site-uri, blog-uri, radio, tv, ziare sau alt mijloc de comunicare în masă fără consimtământul scris al autorului. Am zis!