Primul şacal descris şi identificat cu certitudine în România datează din anul 1929, fiind reperat într-un ostrov al Dunării din judeţul Dolj (Călinescu, 1930). Abia după 1950, şacalul începe a fi recunoscut ca specie existentă în fauna României, susţinându-se venirea lui din Bulgaria, mai ales în perioadele de iarnă, când Dunărea îngheaţă.

De prin 2005 – 2006, agenţii ecologi ai Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării au semnalat prezenţa din ce în ce mai frecventă a şacalului în peisajul deltaic, astăzi semnalarea lui fiind deja un lucru banal. Locuitorii din Letea, Caraorman, Mila 23 şi Crişan relatează dese întâlniri cu şacalul.
Cum se explică această răspândire rapidă a şacalului în Dobrogea? Trebuie să pornim de la premisa că şacalul este un animal oportunist. Manâncă aproape orice poate prinde, şobolani, şopârle, şerpi de apă, broaşte, păsări, nu se dă înapoi în a consuma şi hrană vegetală, dar în primul rând este un mare consumator de hoituri. Lipsa unui duşman natural şi condiţiile excelente de viaţă pe care i le-a oferit Dobrogea şi în special Delta Dunării explică prezenţa sa în număr mare aici.
Pentru iubitorii de animale dar şi pentru cei care doresc să cunoască mai multe despre comportamentul acestei specii, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a încărcat pe site-ul său, www.ddbra.ro, un film realizat în urmă cu câteva zile de domnul Dan Bandacu, angajat al instituţiei noastre. Filmul este făcut pe Grindul Lupilor, zonă strict protejată din sudul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, în apropierea Centrului de Monitorizare Ornitologică Cocorul. Condiţia fizică excelentă a celor doi şacali arată că aceştia au trecut prin iarnă fără probleme.
Cu speranţa că veţi găsi filmul atractiv şi interesant, vă dorim vizionare plăcută!
Sursa comunicat de presa ARBDD
Foto Iliuta Goean (descoperadeltadunarii.ro)