Șacalul auriu (Canis aureus), cunoscut și sub numele de lup auriu, este un mamifer carnivor sălbatic din familia Canidae, care reprezintă o formă intermediară între lup și vulpe.
Aspectul său general amintește de cel al vulpii (corpul zvelt, botul ascuțit), dar blana are o structură mai densă și asemănătoare cu cea a lupului, de unde și denumirea alternativă. Lungimea corpului (fără coadă) este de aproximativ 70–105 cm, coada măsoară 20–25 cm, iar înălțimea la greabăn ajunge până la 50 cm. Greutatea maximă variază între 12–15 kg (masculii fiind de obicei mai mari decât femelele).
Reproducerea urmează modelul tipic canidelor: împerecherea are loc în februarie-martie, iar gestația durează 62–63 de zile. O femelă naște de obicei 4–8 pui, care se nasc orbi și surzi. Puii deschid ochii după aproximativ 2 săptămâni și sunt înțărcați după circa 3 luni.
Hrana este extrem de variată, șacalul auriu fiind un animal oportunist și potențial omnivor, dar cu preferință clară pentru regimul carnivor. Se hrănește cu insecte, păsări mici, rozătoare (șoareci, cârtițe etc.), dar consumă și vegetale precum porumb, struguri sau alte fructe. Este și necrofag (mănâncă animale moarte). Activitatea sa este preponderent nocturnă, fiind mai activ după lăsarea întunericului.
Habitatul preferat include zone cu vegetație deasă, mărăcinișuri, văgăuni izolate și locuri greu accesibile, unde își sapă barloguri relativ superficiale. În România, specia a fost semnalată inițial în special în Oltenia, Muntenia, Dobrogea și preponderent în Delta Dunării (zona sa istorică de stabilitate). În ultimele decenii însă, șacalul auriu a cunoscut o expansiune spectaculoasă în țară, ajungând să populeze zone din ce în ce mai nordice și vestice, inclusiv zone de câmpie, deal și chiar unele regiuni din Transilvania.
Populația din România a crescut dramatic în ultimii ani: de la câteva mii de exemplare în urmă cu un deceniu, estimările recente (2025) indică peste 40.000 de indivizi la nivel național, ceea ce a dus la dezbateri intense privind managementul speciei (inclusiv cote de vânătoare ridicate în zone precum Delta Dunării). Expansiunea sa este legată de adaptabilitate mare, lipsa prădătorilor naturali mari și disponibilitatea hranei.
Șacalul auriu este o specie rezistentă și adaptabilă, care joacă un rol important în ecosistem ca prădător și necrofag, dar prezența sa crescută ridică și provocări pentru fermieri și echilibrul faunei sălbatice.
Sursa text wikipedia.org
Galerie fotografii Sacalul auriu
Fotografii de © Iliuta Goean
