Fluviul Dunarea

5 februarie 2022

Dunărea, al doilea fluviu ca mărime din Europa, după Volga, izvorăște de sub vârful Kandel (1241 m), din Munții Pădurea Neagră, Germania. În localitatea Donaueschingen, cele două pârâiașe Brigach și Breg își amestecă apele în parcul castelului Fürstenberg, pornind către est, într-o lungă și aventuroasă călătorie, de aproximativ 2860 km către Marea Neagră.

CUPRINS:

Informații generale despre Dunăre

La punctul de izvor al fluviului, se află un complex statuar, reprezentând două femei, o mamă, simbolizând Europa, care îi arată fiicei sale, Dunărea, calea pe care trebuie s-o urmeze.

De la izvoarele sale din Munții Pădurea Neagră și până la vărsare, străbate variate forme de relief, care imprimă cursului Dunării când un aspect de fluviu năvalnic de munte, când un aspect de fluviu de șes, cu ape liniștite. De-a lungul a mai bine de două milioane de ani își împlinește cursul, înfruntând mai multe culmi muntoase ale sistemului alpino-carpatic, dăltuind peisaje de o rară frumusețe, împodobite de om cu numeroase castele medievale sau cu așezări pierdute în vegetație.

Dunărea curge către sud-est pe o distanță de aproximativ 2860 km și se varsă în Marea Neagră, fiind singurul fluviu european ce curge de la vest la est.

Important drum fluvial internațional, Dunărea parcurge 10 țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina), are afluenți din alte șapte țări și trece prin patru capitale de stat: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad.

Pe teritoriul României, cursul inferior al Dunării se desfășoară pe o distanță de 1075 km între localitățile Baziaș și Sulina, făcând graniță cu Serbia (235,5 km), Bulgaria (469,5 km), Republica Moldova (0,6 km) și Ucraina (53,9 km), colectând majoritatea râurilor din România cu excepția celor din Dobrogea.

Datorită faptului că traversează o multitudine de regiuni naturale, cursul inferior al Dunării este împărțit în cinci sectoare: defileul carpatic, sectorul sud-pontic, sectorul pontic oriental cu bălți, sectorul pre-dobrogean și sectorul deltaic.

Transportă anual circa 60 milioane tone aluviuni și 200 miliarde m³ de apă. Prezintă importanță deosebită pentru: navigație, hidroenergie, piscicultură, fiind totodată și o importantă sursă de apă pentru agricultură, industrie și populație.

Întrebări și răspunsuri despre fluviul Dunărea

Vezi intrebări și răspunsuri despre fluviul Dunărea

Brațele Dunării

Brațele Borcea și Ostrov – formate în dreptul localității Siliștea. Între Brațul Borcea, la vest, și Brațul Dunărea Veche, la est, în Valea Dunării, Dunărea formează Balta Ialomiței. Cursul Brațului Borcea se întinde din dreptul localității Călărași până la Hârșova, trecând și prin Fetești.
Brațul Dunărea Veche – format după localitatea Giurgeni, braț mai puțin navigat, separând Balta Brăilei de Dobrogea. Pe acest braț se află orașul Măcin.
Brațul Vâlciu – Este cel mai important dintre brațele de vest care mărginește Balta Brăilei. În partea sa de sud cuprinde Balta Mică a Brăilei, rezervație naturală.
Brațul Călía – format în zona satului Gura Gârliței, mărginește la vest Balta Mică a Brăilei, rezervație naturală.
Brațul Chilia – începe de la Cetatea Chiliei, punctul în care Dunărea se desparte în două brațe: Chilia și Tulcea. Brațul Chilia se îndreaptă spre nord, având lungimea cea mai mare (120 km) și debitul de aproximativ 60% din total. Lățimea brațului variază între 300-700 m, uneori depășind această limită. Pe brațul Chilia alternează sectoarele cu un singur curs (în dreptul grindurilor Stipoc, Chilia și Letea) cu sectoarele de bifurcare, între grinduri. La vărsarea acestuia în mare, se găsește o deltă secundară cu trei brațe secundare: Tătaru, Cernavodă și Babina, situate pe teritoriul Ucrainei. Delta secundară a Chiliei, care avansează în mare cu câțiva zeci de metri pe an (40-80 m/an), nu aparține teritoriului țării noastre, aparținând Ucrainei. Localități de-a lungul brațului: Palazu, Pardina, Chilia Veche, Periprava.
Brațul Sulina – Brațul cel mai scurt (64 km), regularizat și canalizat în urmă cu aproape un secol, este situat în mijlocul Deltei și este folosit pentru navigația vaselor maritime în urma adâncirilor și corectărilor unor meandre. În urma acestor lucrări, care au avut loc între 1862 și 1902, lungimea brațului a scăzut de la 93 km la 64 km, iar volumul de apă s-a dublat (18% în prezent), adâncimea minimă fiind de 7 m, iar cea maximă de 18 m. La vărsare are loc o depunere relativ bruscă a aluviunilor, la contactul între apele dulci ale fluviului și apele sărate ale mării, formându-se bara de la Sulina, care are tendința de a obtura gura de vărsare. Pentru a diminua acest efect, a fost construit un dig (în lungime de 10 km) care îndepărtează spre larg aluviunile aduse de curentul circular al mării. Acest braț al Dunării este dragat continuu, servind navigației maritime. Localități de-a lungul brațului: Ilganii de Sus, Maliuc, Gorgova, Crișan, Vulturu, Partizani, Sulina.
Brațul Sfântul Gheorghe – are un curs sinuos desfășurat pe 112 km, înaintând spre sud-est. Sfântul Gheorghe este cel mai vechi braț, care transportă 22% din volum de apă și aluviuni. Cea mai mare adâncime pe acest braț este de 26 m. Și acest braț a suferit transformări prin tăierea unui număr de șase meandre, lungimea sa scurtându-se la 70 km navigabili. La vărsare formează o acumulare de nisip sub forma unor insule, Sacalinu Mic și Sacalinu Mare. Din brațul Sfântul Gheorghe se desprind spre sud canalele Dranov și Dunavăț, prin care se realizează legătura cu laguna Razim. Localități de-a lungul brațului: Nufăru, Mahmudia, Uzlina, Sf. Gheorghe.