Situl arheologic Halmyris

Situl arheologic a cunoscut trei mari perioade de locuire: getica (sec. IV – I a.Chr.), cand a primit numele grecesc Halmyris; romana timpurie (sec. I – III p.Chr.), cand a fost construita prima fortificatie din piatra, statie a flotei dunarene Classis Flavia Moesica; romana tarzie (sec. IV – VII p.Chr.), de cand se pastreaza spectaculoase monumente de arhitectura militara, civila si religioasa, remarcabila fiind bazilica episcopala in cripta careia au fost descoperite ramasitele primilor martiri dobrogeni: Epictet si Astion.

Sapaturile arheologice din anul 1981 au demonstrat existenta unei continuitati de viata din secolul VI I.e.n. pana in secolul VI e.n. Incepind cu secolul II, pe acest loc se construieste un castru militar care de la sfirsitul secolului III se va transforma intr-un important oras inconjurat cu ziduri de aparare, cu 15 turnuri si doua porti. Un numar de peste 10 inscriptii atesta existenta in apropierea castrului a unui sat al corabierilor (Vicus Classicorum) si a unei importante necropole romane timpurii. In centrul orasului exista o cladire monumentala, probabil resedinta comandamentului.
La inceputul secolului VII datorita atacurilor avare si slave, viata se stinge treptat in acest post avansat al Imperiului Roman.