In varful dealului Consul – jurnal de calatorie prin Dobrogea de Nord (6)

De ajungi in zona localitatii Izvoarele sau Horia vei observa cu siguranta muntele Consul asa cum spun localnicii dealul Consul. Este cea mai inalta si impunatoare formatiune din zona si putin cunoscuta ca rezervatie naturala, fiind de fapt printre primele rezervatii naturale declarate din Romania in anul 1927. De ajuns se ajunge usor, pe soseaua ce leaga Tulcea de Macin (drumul judetean 227), venind dinspre Nalbant, strabati Izvoarele si la iesirea din comuna la aproximativ 1km se face o intersectie. Pe partea stanga se vede muntele cu cele 2 creste ale sale. Noi am ales ca drum de acces catre munte, soseaua care duce catre localitatea Iulia (stanga la intersectie), apoi cativa zeci de metrii pe drum de tara inspre poalele muntelui (dreapta). Este simplu de ajuns pe aceasta parte, accesul auto fiind posibil pana la un podet de metal peste paraul Taita. Am inteles ca mai exista inca o posibilitatea de „atacare” pe versantul estic dar noi am ales vestul, fiind mai aproape de varful mai inalt (333m).

Acuma sa dezvaluim ca pe langa dorinta de a vizita locurile din zona, dorinta de a vedea de sus zona, a mai fost si alt scop. Unii localnici in varsta din Izvoarele ne-au spus ca aici ar fi ancorat Arca lui Noe, ca s-au gasit o ancora si un belciug. Ca ar mai fi doar belciugul infipt in deal …. Dar unde este acel belciug .. nimeni nu a putut sa ne zica lasandu-ne impresia ca stiu dar nu vor sa ne spuna, de parca vorbeau de un loc sacru. Si ca sa nu va mai tinem in suspans, nici noi nu am gasit acel belciug pe deal. Poate pana la urma vom dezlega si acest mister al dealului Consul.

Ziua aleasa de a explora muntele a fost cu noroc, beneficiind in mijlocul lui august de un cer cat de cat acoperit, asa ca urcusul a fost suportabil. Peisajul, vegetatia sunt absolut fabuloase, parca esti in alta dimensiune.

Stanci ascutite, palcuri de arbusti spinosi, copacei izolati, zone cu iarba inalta alternate cu portiuni aride, carari facute de animale. O sumedenie de lacuste, soparle iti distrage atentia de la traseu, fosnaind prin iarba arsa de soare.

Traseul te indeamna sa vezi mereu ce este „dincolo” dezvaluindu-si treptat secretele. Am urcat intr-un ritm alert, din dorinta de a vedea ce este „acolo” si „dincolo”, tragandu-ne rasuflarea din cand in cand si tragand cateva cadre foto.

Sincer, frumusetea locului a facut ca urcusul sa nu-l simtim, parca simtind o unda de parere de rau ca am ajuns in varf. In varf, ti se deschide o panorama extraordinara asupra intregii zone. Vazand localitatile Izvoarele, Alba, Iulia, Closca, Horia si privindu-le de acolo de sus parca te simti tu insuti un „Consul”. Am facut atatea fotografii extraordinare in acest loc incat vom dedica o intreaga sectiune pentru a le posta pe toate, pentru ca merita sa fie vazute.