Avem de ceva timp un nou „zeu” – Protectia Mediului. Il inlocuieste pe cel al Ecologiei, desi suntem tot atat de ignoranti si nepregatiti sa-i veneram, pe oricare dintre ei. Si aceasta pentru ca utilizam termeni pe care nu-i stim defini sau pe care nu-i stapanim.
Sa incercam de aceea sa le surprindem semnificatiile: totalitatea actiunilor, a atitudinilor noastre, fata de Natura si resursele ei sau integrare fara distrugere. Exista o mare deosebire intre protectie si conservare, prima permitand prezenta umana sub diferite forme (chiar unele modalitati de valorificare a resurselor), cea de-a doua excluzand-o pe prima, daca apar sau se presupun efecte ale impactului, indiferent de gravitatea acestora.
In ceea ce priveste domeniul subteran protectia si conservarea primesc alte dimensiuni decat pentru lumea de la exterior. Avem de a face cu un domeniu relativ “static”, extrem de fragil si care raspunde prompt prezentei umane. Important de subliniat este faptul ca protectia domeniului subteran este o problema delicata, care trebuie abordata cu toata responsabilitatea si in deplina cunostinta a impactului pe care noi speologii, profesionisti sau amatori, il avem daca patrundem intr-o pestera. Chiar daca avem incredere in deosebita abilitate si cunoastere a modalitatilor prin care evitam impacturile negative, simpla prezenta inseamna cresterea temperaturii, scaderea umiditatii, formarea curentilor de aer, efecte asupra faunei, sedimentelor, etc. Perioadele de revenire depind mult de durata È™i marimea impactului (adica, de pilda, de timpul pe care il petrecem in subteran, marimea grupului), de topoclimatul subteran, morfologia cavernamentului, etc.. In multe din situatii revenirea este iremediabila, referitor la „timpul uman”.
Nu trebuie sa ezitam sa facem pasul pentru a proteja pesterile aflate langa noi, dar sa nu uitam ca sfatul unui profesionist poate rezolva problemele sau evita aparitia lor. Lucrurile trebuie de la inceput indreptate pe un fagas corect. Si pana acum relatia dintre cercetatori si speologii amatori a fost din multe puncte de vedere fructuoasa, fiecare parte aducandu-si aportul pentru scopuri bine definite, inclusiv pentru protectia pesterilor. Federatia Romana de Speologie are posibilitatea sa sprijine actiunile de protectie, prin initierea de proiecte, completand rolul speologilor amatori si competentele celor de la Institutul de Speologie(Bucuresti sau Cluj).
Fiecare pestera este unica, fragila iar reconstructia ecologica (refacerea situatiei anterioare impactului sau a starii originale) este o expresie care poate fi prea putin aplicata pentru domeniul care noua speologilor sau turistilor ne ofera atat de multe placeri.
Daca dorim ca aceste frumuseti ale naturii sa ramana asa cum sunt, trebuie ca fiecare dintre noi sa constientizeze ca trebuie sa ne schimbam modul de a gandi si actiona. Pentru ca si urmasii nostri sa se bucure si sa le admire, asa cum am facut-o noi.
In 2 august 2001 a aparut Legea nr. 462 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, care completa Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 236 din 24 noiembrie 2000. Aceasta defineste pesterile protejate, categoriile de pesteri, drepturile de luare in custodie(acesta s-a modificat in 2009) si de exploatare (pentru unele dintre ele), restrictiile si interdictiile, dar si institutiile care pot emite avize sau acorda dreptul de custodie. Deocamdata anexele legii nu cuprind si lista rosie cu speciile subterane protejate, spre deosebire de alte tari unde sunt protejate toate pesterile si speciile subterane, chiar si cele nedescoperite inca. Aceasta este una dintre sarcinile Institutului de Speologie “Emil Racovita”.
Amenintarile asupra ecosistemelor formate in zonele carstice sunt foarte numeroase:
- infestarea apelor curgatoare si a panzei freatice prin depozitarea si aruncarea reziduurilor de provenienta industriala in albiile raurilor;
- scurgerea de reziduuri menajere din zonele cu gospodarii situate in proximitatea raurilor;
- actiuni neautorizate de defrisare, care conduc la eroziunea puternica a solului in aceste zone;
- impactul produs de trecerea turistilor iresponsabili;
- activitati poluante in cariere si exploatari miniere;
- explozii si alte activitati poluante sonor in cariere si exploatari miniere sau pentru drumuri fara avizare din partea autoritatilor locale si de mediu;
- distrugerea sau sustragerea speleotemelor din cavitatile din zona;
- distrugerea sau sustragerea de resturi fosile sau arheologice de mare importanta si de o valoare inestimabila;
- distrugerea sau deranjarea coloniilor de lilieci si a altor animale cavernicole;
- distrugerea sau deteriorarea echiparilor si a altor materiale speologice din cavitatile echipate;
- distrugerea sau deteriorarea portilor de la intrarile in pesterile ocrotite;
- obstructia intentionata a intrarilor in pesteri sau avene, care pot duce la obturarea definitiva a cavitatilor respective;
- afumarea galeriilor pesterilor cu surse de lumina poluante (torte, faclii improvizate, materiale inflamabile etc);
- aruncarea deseurilor de orice natura in mediul subteran, in special a substantelor corozive (baterii de lanterna etc);
- braconajul, etc.;
Aparent neimportante la prima vedere, aceste actiuni barbare au repercusiuni cel mai adesea ireversibile asupra mediului carstic si in special celui subteran.
Folosirea unor elemente de iluminat neadecvate cum ar fi facliile duc implicit la afumarea galeriilor unde habiteaza colonii de lilieci pentru o perioada mai mare de timp, exemplarele din colonie risipindu-se (asta in cazul fericit cand afumarea nu are loc in timpul hibernarii) si aceasta va afecta in mod direct activitatea insectelor troglobionte care se hranesc cu resturile acestora.
Folosirea unor elemente de iluminat neadecvate cum ar fi facliile duc implicit la afumarea galeriilor unde habiteaza colonii de lilieci pentru o perioada mai mare de timp, exemplarele din colonie risipindu-se (asta in cazul fericit cand afumarea nu are loc in timpul hibernarii) si aceasta va afecta in mod direct activitatea insectelor troglobionte care se hranesc cu resturile acestora.
Scaderea numarului de insecte duce la dezechilibrul microorganismelor din mediul cavernicol care pot afecta calitatea apelor din zona. Si acesta este doar un exemplu din lunga lista a celor de mai sus.
Dintre solutiile posibile pentru diminuarea impactului negativ al omului in zonele carstice enumeram:
- constientizarea localnicilor si turistilor in privinta necesitatii protectiei mediului prin publicatii, pliante, afise, informari la nivel local (prin emisiuni la radio si TV);
- stimularea localnicilor pentru pastrarea traditiilor si obiceiurilor in deplina armonie cu mediul inconjurator;
- constituirea unei garzi ecologice, autorizata sa traga la raspundere persoanele care nu au respect pentru natura;
- dezvoltarea unor retele turistice locale care sa fructifice frumusetea zonelor carstice si a cavernamentelor din Romania;
- realizarea unor proiecte de mediu pentru reducerea impactului negativ al exploatarilor industriale, miniere si lemnoase din zona asupra mediului carstic;
- realizarea de evenimente și actiuni educative: stiintifice, artistice și sportive (festivaluri, expozitii, cupe sportive, concursuri, simpozioane, proiectii dia si video film) menite sa familiarizeze opinia publica cu necesitatea protejarii mediului natural in zonele carstice.
Sa incercam sa pastram intact aceste locuri in care intram „fara voia lor”, dar in care ne bucuram sufletul si privirea. In care totul e unic iar lumea din exterior nu a intervenit in mod brutal. Trecerea voastra sa nu „altereze eterna liniste” a lumii subterane.
Material primit de la Prof. Niculae Dobrescu
 este o expresie care poate fi prea putin aplicata pentru domeniul care noua speologilor sau turistilor ne ofera atat de mult){kind=link}