Manastirea Saon

Mănăstirea Saon. Acest sfânt așezământ a luat ființă sub stăpânirea otomană în anul 1846, prin plecarea unor călugări de la Mănăstirea Celic-Dere. Cei veniți la Saon au ridicat aici din chirpici câteva chilii și un Paraclis ca metoc al Mănăstirii Celic-Dere.

După revenirea Dobrogei la Patria-Mamă, Saonul împreună cu toate bisericile și mănăstirile acestor locuri au trecut sub jurisdicția Episcopiei Dunării de Jos, Galați. Pentru o mai bună rânduială în viața mănăstirilor, Episcopul Iosif Gheorghian a strămutat la Saon și pe ceilalți călugări care se mai aflau la schitul Celicul de Jos. O dată cu acesta, Schitul Saon s-a separat cu totul de Mănăstirea Celic-Dere, devenind de sine stătător.

În același an, monahii de la Saon au construit din chirpici și lemn actuala biserică veche cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, care există și astăzi, precum și două corpuri de chilii, din care a mai rămas numai din rândul Paraclisului.

În timpul starețului Filimon (1889-1905), schitul a fost distrus de un incendiu. Singura biserică a scăpat intactă, schitul ajungând astfel într-o mare strâmtorare. În 1909, Episcopul Nifon Niculescu l-a trecut vremelnic sub administrarea „mănăstirii Cocoș”. La 1 septembrie 1909, Episcopul Nifon a pus temelia bisericii celei noi, cu trei turle, zidită din piatră și cărămidă, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”.

Construcția ei însă a fost întreruptă din cauza evenimentelor din timpul primului război mondial, precum și a cutremurului din 1940, când turlele s-au prăbușit.

După anul 1956, în timpul păstoririi Prea Sfințitului Episcop Chesarie Păunescu, lucrările de reconstrucție a turlelor au fost reluate și s-a executat pictura bisericească, iar în 1959 lăcașul a fost sfințit și redat cultului. În anul 1916, Saonul a devenit de sine stătător, iar în 1930 a fost transformat în mănăstire de maici.

În 1959, acest sfânt lăcaș a fost desființat, iar bunurile sale au fost trecute sub directa administrație a Episcopiei Dunării de Jos-Galați. În anul 1972 a luat ființă ca Metoc al Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos.

În anul 1990, prin purtarea de grijă a Înalt Prea Sfințitului Arhiepiscop Lucian Florea, Arhiepiscop al Tomisului Constanța, a redevenit mănăstire de sine stătătoare.

Vezi galeriile de fotografii de la manastirea Saon