Manastirea Stipoc

Cale lungă de bătut în Delta Dunării, dar dacă aveți drum spre Mila 23 sau sunteți pe brațul Chilia, și aveți o barcă cu motor, merită să vizitați acest loc.
Starețul mănăstirii este un om foarte primitor și răbdător cu toți cei care intră în acest lăcaș. Locul parcă este un mic paradis în mijlocul pustiei, un fel de oază unde te poți reface după o zi toridă de vară.

Lăcașul nu are mulți călugări, erau cinci frați și părintele stareț când am vizitat noi locul, o bisericuță mică din lemn (construită în stil moldovenesc), dar primitoare, câteva chilii, trapeza (locul unde se ia masa), iar în spate, undeva, amenajată o grădină, chiar și o mică seră. Pe drumul care se intră în curtea mănăstirii, părintele stareț a plantat sute de flori, care parcă încep să se miște la trecerea părintelui stareț pe lângă ele. Fântâna din curtea mănăstirii, parcă făcută în ciuda arșiței copleșitoare, te împrospătează cu apa ei rece și limpede. Primitoare și plină de viață, mănăstirea oferă și cazare pentru cei care vor să petreacă acolo câteva zile pline de liniște.

Lăcașul este păstorit în rit vechi ortodox, construit destul de recent, acum 15 ani cu aproximație din câte ne aducem noi aminte din spusele părintelui stareț. Mai mult din istoria lăcașului nu am aflat, dar sper că cei care vor mai vizita acest minunat loc să mai poată povesti și alte lucruri despre el.
Simplitatea locului face tot deliciul unui vizitator obișnuit doar cu forfota de sezon a Deltei, aici cu siguranță nu veți găsi etichete de prețuri și nimic scos la vânzare, totul rămâne la alegerea dumneavoastră.

Mănăstirea Stipoc este un excelent popas pentru pescarul sau turistul însetat de apă și reculegere spirituală.