Poate va intrebati care a fost „motorul” ce a angrenat crearea acestui site? Va spunem noi: Anii petrecuti la cort in Delta Dunarii. O perioada fascinanta in care un mic nucleu de studenti si elevi, din pasiune pentru pescuit si apoi foarte repede pentru natura, ani de-a randul nu au stiut altceva decat cum sa ajunga in delta. In mare parte acest lucru se datoreaza si parintilor nostri (deltari convinsi), care au avut grija de a ne cultiva respectul fata de natura si au avut incredere in copiii lor ca vor face ceea ce trebuie in iesirile lor in Delta Dunarii. De-a lungul anilor petrecuti in mijocul salbaticiei, am convins multi prieteni sa vina alaturi de noi, uneori grupul ajungind si la 17 persoane. Unii dintre ei ne-au insotit si anii ce au urmat, altii au ramas cu o experienta unica. Acum, acei tineri au crescut, s-au maturizat, fiecare pornind catre drumul sau. Au ramas numai amintirile imortalizate in fotografii si dorinta celor ce iubesc Delta de a arata tuturor acest minunat colt de natura.
Sa incepem cu depanarea amintirilor foto. Imaginile sunt alb-negru, la vremea respectiva filmul color costa destul de mult si nu ne prea puteam permite.
Poza realizata pe pasagerul care ne ducea catre delta. (1995)
Poza de grup la plecarea din delta (1995), pontonul de la Gorgova.
Alt an (1994).
„Cele trei gratii”.
Prieteni noi, in alt an.
Se da mancarea intr-un mod „traditional” …. salata orientala.
Masa improvizata din pietre.
Si dupa masa .. siesta.
Acestea sunt o parte din fotografiile ce ne-au mai ramas . Din pacate sunt putine, s-au pierdut, sau mai rau au fost ani in care pozele nu au iesit la developat …
Fotografiile sunt pe film, 35mm Azomures .. cine isi mai aduce aminte 🙂 Formatul digital a redat intocmai originalul, fara prelucrari suplimentare, asa cu defectele inevitabile si cu urmele anilor ce au trecut peste fotografie.
Superbe! Sunt impresionat de pozele alb-negru.
Cat de originale sunt, parca pozele alb negru sunt mult mai expresive. Cred ca va distrati de minune. Bravo voua ca ati reusiti sa aveti o astfel de gasca. Timpuri frumoase cu siguranta si pline de substanta. Sper sa ajung si eu in Delta.
Oau! Pai si cum va descurcati atatia insi? Ca banuiesc ca in vremurile alea nu aveati masini sa ajungeti acolo. Cred ca a fost destul de greu cu mancarea.
ce frumos e in gasca…eu n-am reusit niciodata sa strang mai mult de un om pentru o excursie in Delta. si acel om vine mai mult de gura mea! va invidieeez…:) da, imi place!!! bravo!