De cand mi-a dat Cristi fotografiile de la Iacobdeal mi-am spus ca neaparat trebuie sa vad cu ochii mei aceasta minune a naturii.
Cum am ajuns prin zona, am dat un telefon Danielei ca sa ma indrume. Ne-am inteles de “minune” asa ca a inceput aventura prin cariera de piatra de la Turcoaia. Ce a suferit saraca Dacie urcand pante de peste 40 de grade nu va mai spun. In final, dupa ce am luat-o pe toate caile si drumuletele posibile prin cariera … pauza ca fierbea apa in radiator. Apoi iar la drum, iar aventura, iar pauza ca fierbea apa in radiator. Era clar ca gresisem drumul, mai ales ca mai aveam putin si ajungeam in varful dealului.
Intoarcerea la poalele dealului si hopa! Am descoperit lacul! Am ajuns in partea de sus a acestuia si privelistea era perfecta, la fel ca si contrastul dintre stancile ce imprejmuiau lacul si culoarea verzuie a apei. Este un loc minunat, asa cum mi-a spus toata lumea. Sus in masina si am ajuns la malul lacului.
Abia m-am abtinut sa nu fac o baie, mai ales ca afara erau peste 32 de grade celsius. In cateva minute au venit cativa baieti si a inceput spectacolul.
De aceasta data, nu voi spune cum se ajunge la acest obiectiv din motive cunoscute.
