Pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) e una dintre cele mai impresionante păsări din zonele umede: uriaș, social și surprinzător de „tehnic” în felul în care pescuiește și își crește puii.
Are o anvergură uriașă: în Delta Dunării poate depăși 3 metri.
„Punga” de sub cioc (gular pouch) e gigantică: poate ține ~13 litri de apă/pește (și nu e „stomac”, e unealta de pescuit).
Nu se aruncă în picaj după pește ca un cormoran; pescuiește mai ales prin „scufundarea” capului/ciocului în apă, adesea în grup.
Pescuitul cooperativ e real, nu mit: într-un studiu la Lacul Nakuru, majoritatea observațiilor au arătat pelicani pescuind împreună (schimbând des mărimea grupului).
Puii „învață” pescuitul social urmărind alți pelicani când se formează grupurile de hrănire.
Depune de obicei 1–3 ouă (uneori până la 4), iar incubația durează ~29–36 zile.
Puii se adună în „creșe” (pods/crèches) la circa 20–25 zile, iar apoi zboară la ~65–75 zile.
În Europa, populațiile sunt migratoare și iernează în Africa (de la Sahel până spre sudul continentului, în funcție de populație).
Migrația poate fi foarte rapidă: urmăriri prin satelit au arătat deplasări de ordinul miilor de km în câteva săptămâni pe ruta Europa–Orientul Apropiat.
Toate cele 4 degete sunt unite de membrane (picioare „totipalmate”) — un detaliu rar la păsări și excelent pentru înot.
În sezonul de cuibărit capătă o nuanță rozalie (se vede bine la adulți), deși pare „alb imaculat” de la distanță.
E foarte fidel zonelor bune de cuibărit: tinde să revină la colonii vechi, dar poate muta colonia dacă habitatul se degradează.
Are o distribuție de cuibărit „fragmentată”, din SE Europei până în Asia Centrală și Africa.
În Delta Dunării îl vezi cel mai ușor primăvara–vara, când revine pentru cuibărit.
Deși pare greoi, este un zburător excelent: folosește curenții ascendenți (termice) pentru a plana eficient pe distanțe mari. (comportament tipic pelicanilor; legat direct de migrație)
Nu înghite apa pe care o prinde în pungă: o elimină, apoi înghite peștele.
Ciocul uriaș nu e pentru „cărat provizii”, ci pentru captură + scurgerea apei; ține prada doar pe termen scurt.
Amândoi părinții îngrijesc puii (hrănire, protecție), nu doar femela.
Maturitatea sexuală vine relativ târziu, la ~3–4 ani (pentru o pasăre atât de mare, e normal).
La nivel global este evaluat ca specie de „Least Concern”, deși coloniile locale pot avea probleme (deranj, pierdere de habitat, fluctuații ale resursei de pește).
. Una dintre cele mai impresionante păsări din Delta Dunarii){kind=link}