Incontestabil, oamenii din Delta Dunării sunt maeștri absoluți în prepararea peștelui. Și nu mă refer la bucătarii care lucrează la hoteluri sau pensiuni, ci la omul obișnuit, la deltanul care gătește peștele în fel și chip pentru consumul propriu.
Aici, în Delta Dunării, peștele stă la baza majorității mâncărurilor și este firesc să fie așa. Odată ajuns în Deltă, vei descoperi că imaginația în ale gătitului nu are limite. Vei gusta mâncăruri la care nici nu te-ai fi gândit vreodată: borșuri, plachii, pește umplut în roșii, în ardei sau în dovlecei, sarmale din pește, pește umplut cu diverse compoziții, saramuri, marinate, tocanite, chiftele, fierturi, prăjeli, grătar, fel de fel de minunății la cuptor și multe altele.
Să nu credeți că exagerez. Personal, nu sunt un mare fan al mâncărurilor cu pește, dar când ajung în Deltă nu mă pot abține. Renunț fără ezitare la tradiționalul pui sau porc în favoarea peștelui. Mănânci și te minunezi. Mănânci și te întrebi cum a fost posibil. Mănânci și te întrebi ce mănânci de fapt. Mâncarea dispare atât de repede din farfurii încât, de cele mai multe ori, nu am avut timp să fac fotografii pentru site. Iar atunci când reușeam, puneam la grea încercare răbdarea colegilor de masă.
La masă nu ai timp de discuții! Toată lumea înfulecă cu poftă. Mai auzi câte un oftat („ar mai mânca, dar nu mai încape”), cineva întreabă „asta ce este?”, altcineva se reorientează către alt platou. Mâncarea este din belșug. Teoretic și practic, nu s-a reușit niciodată performanța de a „lichida” toată mâncarea de pe masă.
Și, sincer vorbind, pe lângă faptul că masa era mereu supraaglomerată, mai pun la socoteală și că în fiecare zi petrecută în Deltă am mâncat alte și alte preparate din pește. Uneori, la cererea „publicului”, gazdele mai dădeau câte un „bis” la vreo mâncare, cum ar fi storceacul.
Bucătăresele din Deltă au un stil de a prezenta o rețetă atât de simplu, încât te gândești că ceea ce fac ele este la îndemâna oricui: tac, pac și gata, ți-a ieșit rețeta din doi timpi și trei mișcări. Mai să fie! Nu este chiar așa de simplu. Mai este ceva la mijloc – un fel de „floare” pe care doar ele o știu, ceva ce ține florile vioaie mult timp și te întrebi cum reușesc. Mici secrete pe care nu le vei afla niciodată, nu pentru că nu vor să ți le spună, ci pentru că le au în sânge, sunt reflexe dobândite din zeci de ani de gătit pește.
Este greu să le prinzi la o vorbă și să stea după tine să notezi o rețetă. Mai bine stai tu pe lângă ele în timp ce gătesc, mai întrebi ceva, mai ciupești un răspuns, mai cronometrezi, mai notezi… practic trebuie să „furi” rețeta.
Așa că, o bună parte din timpul meu petrecut în Delta Dunării a fost petrecut în bucătăriile dobrogene, ca să notez rețete și să vi le prezint vouă pe site. Sincer, a meritat din plin. Toate aceste preparate sunt pe gustul meu: simple, cu ingrediente de-ale noastre și fără fasoane. Le puteti vedea aici.
Pentru doamnele bucatarese si domnii bucatari din Delta Dunarii, adevaratii maestrii in gatitul pestelui dau nota zece cu plus pe toata linia!
