În ultimii ani, apele dulci din România, inclusiv Dunărea și Delta Dunării, au devenit habitat pentru o specie nouă de creveți. Deși prezența lor ar putea părea un semn pozitiv, acești creveți au un caracter invaziv și ridică anumite îngrijorări ecologice. Este vorba despre crevetele oriental de apă dulce (Macrobrachium nipponense), o specie originară din Asia, al cărei nume sugerează legături cu Japonia.
CUPRINS:
De unde au ajuns în România?
Acești creveți au ajuns în România prin fostul spațiu sovietic, unde au fost introduși inițial ca hrană pentru crapii chinezești, utilizați în acvacultură. După un timp, rușii au descoperit că sunt ei înșiși o resursă valoroasă de hrană și au început să îi cultive în ferme dedicate. Totuși, inundațiile au contribuit la evadarea acestor creveți din crescătorii, facilitând răspândirea lor în sălbăticie.
Extinderea speciei în România
În 2020, creveții asiatici de râu au fost observați în brațul Chilia al Deltei Dunării, iar date recente sugerează că și-au extins deja arealul în amonte, spre Galați. Această specie se adaptează ușor la ape salmastre, spune Aurel Năstase, biolog la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare „Delta Dunarii” – INCDDD ,ceea ce explică modul în care s-au răspândit prin regiunea Mării Negre. Se presupune că au ajuns în Dunăre coborând pe Nistru, traversând apoi zona costieră unde salinitatea scăzută le-a permis deplasarea.
Delta Dunării reprezintă un ecosistem vast, unde aceste crustacee întâlnesc numeroși prădători naturali, precum șalăii, somnii, știucile, vidrele și păsările ihtiofage (cormorani, egrete, corcodei). Acești factori naturali pot limita expansiunea rapidă a creveților asiatici, însă există riscul ca, pe termen lung, populația lor să continue să crească.
Impactul ecologic și potențiale soluții
Creveții asiatici de râu se reproduc foarte rapid – o singură femelă poate depune până la opt ponte pe an. Acest ritm accelerat de înmulțire, combinat cu o dietă predominant carnivoră, îi transformă într-un competitor serios pentru racii autohtoni. Mai mult, acești creveți pot consuma icrele peștilor, afectând astfel ecosistemele acvatice. În plus, sunt purtători de boli la care speciile locale de raci nu au avut timp să dezvolte imunitate. Totuși, spune biologul Aurel Năstase, creveții nu par să afecteze în mod semnificativ populațiile de pești.
Există și o parte pozitivă: acești creveți sunt comestibili și pot fi recoltați sustenabil, asemenea racilor. În plus, sunt mai ușor de curățat, ceea ce îi face o opțiune atractivă pentru consum. Prin urmare, gestionarea inteligentă a acestei specii ar putea include exploatarea lor ca resursă alimentară, contribuind astfel la protejarea biodiversității locale.
Pe termen lung, conservarea prădătorilor naturali ai creveților asiatici și protejarea habitatelor acestora pot contribui la menținerea unui echilibru ecologic. Totodată, monitorizarea atentă a acestei specii este esențială pentru a preveni efectele negative asupra ecosistemelor românești.
Deși creveții asiatici de râu ridică provocări ecologice, ei pot deveni și o resursă valoroasă dacă sunt gestionați corespunzător. Iar cine știe? Poate că, pe lângă măsurile de control ecologic, îi vom găsi tot mai des în rețetele noastre culinare, acompaniați de puțin usturoi și mirodenii.
Sursa informatiei si foto pagina de facebook Rețeaua pentru Natură Urbană
