Într-un peisaj tipic deltaic, cu nuferi și pâlcuri de stuf, liniștea domnea până când câteva sunete stridente de păsări au spart tăcerea. Chiar dacă eram cu toții atenți și priveam cu înfrigurare prin teleobiectivele aparatelor de fotografiat, nimic nu părea să atragă cu adevărat atenția noastră. Cu toate acestea, am rămas nemișcați pe poziție și am continuat să așteptăm cu răbdare.
La un moment dat, în mijlocul acestui tablou natural, a apărut o chira. După câteva zboruri haotice, parcă incapabilă să reziste instinctului matern, ne-a condus privirile către câteva mici puncte gri-maronii de pe frunzele delicate ale nuferilor. Erau trei puisori adorabili, pufosi și vulnerabili.
Tipetele lor jucause și spațiul deschis i-au trădat poziția, iar chira mamă a simțit că trebuie să-i conducă în siguranță, spre adăpostul stufului. Cu grijă și atenție, ea i-a ghidat pe cei trei pui pe apă, parcurgând cu ei distanța până la stuful protector. A fost o scenă uimitoare de observat, o lecție de dragoste și supraviețuire din inima Deltei Dunării.
