Orasul este mentionat pentru prima data in documente de Diodor din Sicilia in secolul III i.H, sub numele de Aegyssus. Ovidiu mentioneaza intre cele 2 episoade din “Ex Ponto”, precizand ca cetatea antica, poarta numele intemeietorului sau, getul Carpyus Aegyssus. Cetatea Aegyssus mai este amintita si in Notitia Episcopatum, in geografia politica “Thematibus. La Muzeul Tulcean de Istorie este expusa o inscriptie funerara descoperita pe culmea dealului ce are incrustat numele Aegyssus.
Izvoarele arheologice, ca si cele cartografice sau epigrafice de mai tarziu, sustin ca teritoriul orasului Tulcea a fost habitatul unor comunitati stabile care au evoluat si s-au dezvoltat din preistorie si pana in zilele de astazi. Acesta asezare umana a jucat un rol important si inaintea venirii romanilor, reprezentand o citadela a lumii geto-dace.
Dupa luptele din anii 12-13 d.H, cetatea Aegyssus a fost cucerita de romani. Acestia au reconstruit-o dupa tehnica si arhitectura lor, au reorganizat-o din punct de vedere urban, pastrand statutul de fortareata militara, ca dovada fiind zidurile de incinta si turnurile de aparare ale acropolei orasului.
Din anul 1416 otomanii controleaza Dobrogea, localitatea devenind Hora-Tepe ( Hora colinelor )
Numele orasului ne este consemnat in documente destul de tarziu, consululul Andrei Taranowski scrie in jurnalul lui de calatorie (1570) ” De la Chilia am navigat in sus pe Dunare … si am ajuns la un orasel cu numele de Tulcea”. 12 ani mai tarziu, negustorul englez John Newberie spune si el ca a ajuns intr-un targ caruia i se spune Tulcea.
In 1595 Tulcea este consemnata si in harta lui Paulo Giorgici, iar marele carturar turc Evlia Celebi ( sec. XVII) e cel ce vorbeste despre Tulcea ca fiind un oras cu 600 de case locuite de valahi. Incepand cu sec. XVIII Tulcea este tot mai des mentionata in documentele si planurile cartografice.
In timpul razboaielor ruso-turce din secolul al XVIII –lea si inceputul secolului al XIX-lea, Dobrogea devine principalul teatru de razboi fiind pustiita si devastata, fiind numit atunci Drumul Tatarilor sau Drumul Razboiului. Otomanii au acceptat asezarea lipovenilor, ucrainienilor si bulgarilor veniti din nordul Crimeii, cat si pe germanii din sudul Rusiei, cat si pe greci, evrei si armeni adusi aici de comertul infloritor.
Razboiul de independenta (1877-1878) a pus capat a cinci secole de dominatie otomana carea au influentat viata etnografica si cultura locala. Din 14 noiembrie 1878 Dobrogea intra sub guvernarea Statului Roman, orasul Tulcea devenind resedinta administrativa a judetului Tulcea . In 1860 aici se gaseau mai multe consulate: roman, turc, francez, austriac, german s.a.
Numele orasului are o origine incerta. Dupa unele ipoteze, cuvantul Tulcea ar proveni din doua cuvinte : „tul”, ce inseamna caramida si „cea”, ce inseamna pamant.
Nicolae Iorga afirma ca „tul” ar fi de fapt numele unui guvernator (Tula-bey) la care s-a adaugat terminatia „cea” prezenta si in alte cazuri de denumiri: Casimcea,Isaccea, Hazamcea, etc..
