Nadirea cu placa. Istoria nescrisa a acestei tehnici de nadire pe Dunare si alte ape curgatoare spune ca placa a fost inventata la inceputul anilor ‘80 in Severin. Si s-a tot pescuit cu ea in zona Severin. Intr-un timp disparuse, dar in prezent a reinceput sa se refoloseasca acest tip de pescuit la placa.
Dar ce este placa de nadire? Asa cum ii spune si numele este o placa de metal cu grosimi diferite (de la 2mm-6mm) in functie de materialul folosit. Prezinta partea din fata o curbura care sa faciliteze impingerea placii de metal pe fundul apei si sa evite impotmolirea acesteia. In celalata parte este montata o balama de care se prind elementele ce formeaza coada de impingere. Pe placa sunt montate in functie de experienta si inventivitatea fiecaruia diverse elemente care au rolul de a tine nada pe aceasta: mici tepuse, margine din platband cu gauri prin care sa treaca viermisii etc. Tot pe placa se monteaza “antena”, aceasta avand rolul de a semnaliza locatia placii. Antena se amplaseaza in partea de jos dreapta fata de balama. Antena poate atinge o lungime totala intre 200 cm si 220 cm si este formata dintr-o teava max 2 cm diametru si o alta teava culisanta care intra in ea. Iese deasupra apei avand varful in forma literei L intors cu curbura in josul apei. In varful tevii mici se poate introduce un starlet, asa incat se poate pescui si noaptea la placa. Placa de nadire se foloseste in ape curgatoare la o adancime de 180 cm – 220 cm, reglajul antenei facandu-se in functie de adancimea apei in asa fel incat sa se vada la suprafata apei varful antenei. Acesta va fi reperul partidei de pescuit.
Pescuitul la placa este de tipul “la punct fix”. Nada, un amestec de pamant (lut) din mal cu diverse nade la punga (pt scobar, mreana de ex) la care se adauga viermisori vii, faina de grau, etc se framanta bine pana are o consistenta ce ii permite sa stea bine fixata in dispozitivele de pe placa.
Placa se impinge in apa cu ajutorul tevilor ce formeaza coada, asta daca fundul apei este plan si curat sau pus si simplu pescarul intra cu ea in brate si o pozitioneaza in locul dorit. De obicei placa se pozitioneaza la o distanta care sa-I permita pescarului folosirea unditei sau a bolognezei. A se retine ca un asemenea dispozitiv incarcat cu nada poate depasi lejer 15 kg.
Unele placi au ca siguranta un cablu de recuperare. Dupa amplasare, placa are efect aproximativ 2-4 ore, se scoate si se observa daca au reactionat pestii sau nu la momeala. Daca nada este in cantitate mare inseamna ca nu au fost atrasi pestii, in speta cei vizati: scobarii, mreana. Se reface nada sau se schimba locatia. Oricum va dati seama dupa pestii prinsi daca nada are sau nu efect. Daca nada este in cantitate mica si se observa activitatea pestilor pe ea (mici scobituri pe suprafata) se completeaza nada si se reamplaseaza placa.
Perioade optime sunt lunile mai, iunie dar si octombrie, noiembrie. In perioadele reci, pescarii poarta costume de neopren stand in apa putin deasupra placii , pentru a putea pescui la contra. Unele placi, au acea indoitura atat pe partea din fata cat si pe partea cu balamaua pentru a trece usor peste pietre atat cand se impinge cat si cand se scoate.
Folosirea placii de nadire nu este usoara dupa cum ati dedus, ea implica pe langa posesia unui astfel de dispozitiv si o buna cunoastere a locului de pescuit, a structurii fundului zonei unde pescuit. Si o anumita conditie fizica desigur.
Pestii vizati sunt: scobar, mreana, vaduvita, platica.
Multumim pentru consultanta taparine-scrumbie.blogspot.com
