De foarte multe ori văd imagini sau filmări cum nu trebuie să se contenționeze (sa se tina) peștele capturat, prin introducerea degetelor sub operculi. Exemplarele capturate, mai ales din speciile știucă și șalău, au zbateri bruște și puternice, moment în care de cele mai multe ori se produc rupturi ale delicatului țesut branhial, cu hemoragii și moartea peștilor astfel manipulați, așa că în astfel de cazuri e inutil să ne batem cu pumnul în piept că am aplicat metoda ”catch & release”..
Trebuie să spun că branhia este cel mai vascularizat organ al peștilor, asemănător plămânului vertebratelor terestre și pe lângă rolul respirator, de a prelua oxigenul solvit și a elimina bioxidul de carbon, un rol deosebit de important îl are și în excreție, prin eliminarea amonacului rezultat din procesul metabolic. Toate acestea se fac pe la nivelul rețelei de capilare venoase și arteriale din structura lamelei branhiale (funcție similară cu cea a alveolei pulmonare), care comunică prin intermediul vaselor mai mari în tot organismul. Arhitectonica branhiei peștilor aduce cu cea a penelor de pasăre: ax principal sau rahis (arc branhial la pești), barbe (lame branhiale), barbule (lamele branhiale).
Dacă eliberarea peștilor se face la sfârșitul partidei, după ținerea mai multor ore în juvelnic, atunci indiscutabil, prin frecarea acestora de pereții juvelnicului se duce mucusul de pe porțiuni de tegument. Ori, aproape că nu există bazin acvatic fără sporii ciupercii ectoparazite Saprolegnia plus bacterii, care atâta așteaptă, să se grefeze pe zonele lipsite de protecția mucusului. Aceste boli (dermatomicoze, bacterioze musculo-tegumentare) au o evoluție mai îndelungată dar de cele mai multe ori, prin efectul endotoxinelor produse, generează moartea peștilor..
Articol de Vasile Otel
