Ca o noutate pentru mine, a reprezentat pescuitul la trena, la stiuca. La inceput, am refuzat acest stil de pescuit (sa-i zicem asa), considerand ca interventia mea este nesemnificativa, ca practic nu pescuiesc, ci ma las la mana intamplarii. De fapt asa si este. Asa ca inceputul partidei de pescuit la stica in Delta, a debutat cu incapatanarea mea de a pescui clasic, prin lanseuri.
Acuma, ca un prim sfat ar fi sa tineti cont si sfaturile si experienta ghidului (barcagiului) ce va insoteste, asta in cazul in care nu sunteti pe cont propriu ci barca voastra. In cazul meu, acesta a insistat sa pescuim la trena pe acel canal pentru ca “altfel nu merge” . Asa ca dupa ceva timp in care lanseurile mele in cautarea “cumetrei” nu au dat roade, m-am dat batut si am urmat indicatiile ghidului, incepand sa strabatem canalul cu linguritele dupa noi. Rezultatul nu s-a lasat asteptat prea mult timp, in 10 minute venind prima captura…. la mine. La ghid, venind cea de-a 3-a captura. Iar a trebuit sa ma reorientez dupa barcagiu, cum da, cu ce da.
M-am prins! Lingurita grea, de 32 de grame, nichel curat (foarte lucioasa). Lingurita mea avea “doar” 16 grame, astfel incat la momentul tractarii dupa barca, evolua aproape de suprafata apei daca nu chiar la firul acesteia. Spre dezamagirea mea, in trusa cu table nu detineam asemenea exemplare de lingurite, asa ca am combinat 2 dubluri de 16g, rezultand o lingurita de 32g, care sincer si-a facut treaba desi nu era nichelata ci .. argintata.
Nu este prima data cand merg la pescuit in Delta, cu diversi ghizi si mi se recomanda lingurite nichelate. Dar de fiecare data ma incapatanez ca dau cu argintate, desi sincer vorbind acele table nichelate isi fac mult mai bine treaba in aceste locuri.
Struna, trebuie sa fie lunga si echipata corespunzator. Am folosit initial o struna de wolfram de 10 cm ce s-a dovedit prea scurta la un atac. Nu m-am invatat minte si am echipat iarasi linia cu acelasi tip de struna. Istoria s-a repetat. Asa ca am lasat “fineturile” deoparte si am trecut pe o struna de 30 cm, “grosolana”, ce s-a dovedit alegerea perfecta in aceste conditii de pescuit. Pescuitul la trena, il recomand in conditiile in care mergeti cu un cunoscator al canalului respectiv, ce stie de structurile subacvatice, adancimea apei. Astfel evitati neplacerile legate de agataturile lingurei ce evolueaza in spatele barcii.
Frana la mulineta, trebuie bine reglata, astfel incat de s-a produs agatarea lingurei de o structura/ creanga, sa mai puteti salva lanseta. Aici intervine si sincronizarea cu barcagiul ce trebuie sa opreasca barca. Alt aspect tine de verificarea din cand in cand a linguritei ce evolueaza in tractare, ca sa nu se incarce pe ancora cu diverse, cum ar fi bradis, melci, frunze .. etc, dar acest lucru se sesizeaza rapid la mana, prin evolutia anormala a linguritei sau chiar prin “ridicarea” acesteia la suprafata apei. Atacul stiucii se simte imediat la mana, specific, necesitand inca o teapa, de ce nu si a doua. Alfel, riscati sa nu fie bine intepata si sa o pierdeti. In prima faza a pescuitului la trena, am strabatut canalul, am marcat zonele unde am avut capturi, zone pe care le-am strabatut apoi de mai multe ori cu barca, avand rezultate.
La pescuitul la trena, surprizele pot fi prezente la tot pasul, pe langa stiuci fiind posibil (ca in cazul meu) sa capturati si alte specii … cum ar fi somnul.
Cam atat am de spus, ca impresii de la un pescuit la stiuca la trena in Delta Dunarii. Si nu uitati ca pescuiti din pasiune, sportiv. Fir intins!
