Nascut fiind pe malul Dunarii, niciodata nu am facut mare diferenta intre Delta Dunarii si baltile din Insulele Brailei (mare /mica). Cu toate astea, de cand am vazut prima data Delta m-am simtit in elementul meu acolo. Tantarii, taunii, tot ce pe altii sperie pe mine ma face sa imi doresc si mai mult sa fiu acolo.
Sa mergi in Delta nu inseamna nu numai sa vii cu limuzina sau elicopterul, sa te cazezi la o pensiune sau un ponton de lux si sa vezi doua pasari pe weekend (eventual sa trimiti poze prietenilor tai cu cormorani pe post de egrete si invers).
Sa mergi in Delta si sa te bucuri de adevarata sa minunatie inseamna: sa mergi si sa dormi cu pescarii, sa mananci si sa bei cu ei, sa vezi pasarile de aproape, sa te scufunzi si sa vezi stiucile la panda, sa urmaresti animalele salbatice, sa intelegi tot ecosistemul mergand si iar mergand, sa faci offroad cu barca pe canale demult uitate si necuratate, sa induri frigul iarna pe barca doar pentru a vedea un codalb cum vaneaza, sa iti frigi singur pe o tabla bibabnii pescuiti chiar de tine, sa ti se umple sufletul de bucurie vazand un mistret iesind din stuf, un bizam ascunzandu-se sub salcia preferata, o caprioara sperioasa in lastarii de salcam, un fazan impozant motatind in copacul de pe marginea canalului, cai salbatici bucurandu-se de libertate pe grinduri, cormorani nesimtiti ce stau la poza nestingheriti de aparatul de fotografiat, un pescaras albastru vanand obleti sub nasul tau, o lisita neagra si lucitoare prefacandu-se bolnava si ademenindu-te spre ea pentru a te indeparta de fapt de cuibul ei cu pui. Toate astea si multe altele inseamna Delta Dunarii de fapt.
