Rizeafca – Alosa caspia

Rizeafca (Alosa caspia) este un pește marin anadrom, aparținând familiei Clupeidae, înrudit cu scrumbia de Dunăre, dar distinct prin talie, morfologie și comportament ecologic. Este o specie caracteristică bazinului ponto-caspic, prezentă în Marea Neagră și în zonele adiacente, de unde pătrunde periodic în apele dulci pentru reproducere.

Rizeafca  – Descriere – Caracteristici principale:

• Lungime: 14 – 20 cm
• Greutate: sub 200 g
• Durata de viata: pana la 6 ani

Corpul rizeafcii este comprimat lateral, relativ scurt și mai înalt comparativ cu alte specii de scrumbii. Lungimea obișnuită a exemplarelor adulte este cuprinsă între 14 și 18 centimetri, rareori ajungând la 20 de centimetri, iar greutatea se menține sub 200 de grame. Capul este proporțional mare, cu ochi evidenți, iar gura este mică, cu dinți slab dezvoltați. Coloritul este tipic pentru Clupeidae: spatele are nuanțe cenușiu-verzui sau albăstrui, flancurile sunt argintii, iar abdomenul albicios. Un element distinctiv frecvent este prezența uneia până la cinci pete negre rotunde pe flancuri, imediat în spatele capului.

Rizeafca este răspândită în Marea Neagră și Marea Azov, precum și în zonele inferioare ale fluviilor care se varsă în aceste bazine, inclusiv Dunărea. Este întâlnită și în lagune, limane și lacuri litorale, unde poate rămâne perioade mai îndelungate. Datorită toleranței ridicate la variațiile de salinitate, este considerată o specie eurihalină.

Rizeafca trăiește preponderent în mediul marin, dar migrează în ape cu salinitate redusă pentru reproducere. Migrația are loc mai târziu decât la scrumbia de Dunăre, de regulă la sfârșitul primăverii și începutul verii. Hrana este alcătuită în principal din plancton și alte organisme acvatice de mici dimensiuni, fapt reflectat în structura rachetelor branhiale, care sunt numeroase și relativ lungi.

Reproducerea are loc în apele dulci sau slab salmastre, la temperaturi mai ridicate, icrele fiind pelagice. După depunerea icrelor, adulții se retrag treptat spre mare. Dezvoltarea juvenililor are loc inițial în zonele costiere sau lagunare, unde condițiile de hrană sunt favorabile.

Din punct de vedere economic, rizeafca are o importanță mai redusă comparativ cu scrumbia de Dunăre. Carnea este mai slabă și mai puțin grasă, fiind utilizată în special pentru conserve sau alte produse procesate. Cu toate acestea, specia are un rol important în ecosistemele acvatice și în lanțurile trofice din zona litorală și a Deltei Dunării.

Identificarea corectă a rizeafcii este importantă atât pentru pescari, cât și pentru consumatori. Dimensiunea mică, corpul mai compact, ochii mari și petele negre de pe flancuri reprezintă cele mai sigure elemente de diferențiere față de scrumbia de Dunăre. Respectarea perioadelor de prohibiție și a reglementărilor privind pescuitul contribuie la conservarea acestei specii și a habitatelor sale naturale.

Cum se pescuiește rizeafca

Rizeafca este capturată în special în perioada migrației, de primăvară până la începutul verii, când pătrunde din Marea Neagră în Dunăre, canale, limane și lacuri litorale. Se deplasează în bancuri compacte, aproape de suprafață sau în stratul median al apei, ceea ce influențează metodele de pescuit.

În pescuitul tradițional și comercial, rizeafca este prinsă cu plase de tip setca amplasate pe direcția de migrație. Această metodă este cea mai productivă, datorită comportamentului peștilor de a se deplasa în grup.

Pescuitul recreativ se realizează, de regulă, cu taparine. Această metodă este eficientă doar în zonele de migrație și în perioadele când rizeafca traversează apele interioare.

Pentru rizeafcă, dimensiunea minimă de reținere este de 15 centimetri (măsurată de la vârful botului până la baza înotătoarei caudale)

Oricare ar fi metoda utilizată, pescuitul rizeafcii este supus perioadelor de prohibiție și reglementărilor referitoare la unelte și dimensiunea minimă a capturilor. Respectarea acestor reguli contribuie la protejarea resurselor piscicole și la menținerea echilibrului ecologic în Dunăre și în zonele litorale.