Vongola comună este o scoică bivalvă care trăiește pe fundul mării, în nisip, la adâncimi între 5 și 20 de metri. Cochilia ei este groasă și rotunjită, cu vârful ușor întors și suprafața acoperită de linii concentrice. Interiorul cochiliei este lucios, iar marginea opusă vârfului este fin zimțată. Scoica poate ajunge până la 35 mm lungime și 30 mm lățime, cu o culoare exterioară variabilă: brună, cenușie, albă sau albă cu dungi radiare brune, iar interiorul este alb-mat cu reflexe sidefii.
Vongola comună trăiește îngropată în nisip, lăsând doar sifoanele expuse pentru a filtra apa și a obține hrană. Apa intră prin sifonul inhalant și iese prin sifonul exhalant, iar particulele organice din apă sunt reținute de branhii.
Vongola are sexe separate și devine matură sexual în primul sau al doilea an de viață. Reproducerea are loc la sfârșitul primăverii sau începutul verii, iar gameții sunt eliberați în iulie-august. Larvele sunt planctonice și devin bentonice după aproximativ o lună. Ciclul de viață este influențat de condițiile de mediu, în special de temperatură.
Dimensiunea maximă documentată a vongolei este de 5 cm, iar durata maximă de viață este de aproximativ 8 ani. Creșterea este influențată de temperatura apei, natura sedimentelor și densitatea populației. Nu există studii specifice despre creșterea vongolei în Marea Neagră, de aceea sunt necesare cercetări pentru dezvoltarea acvaculturii acestei specii.
Vongola comună este foarte apreciată și exploatată în special în Italia, fiind foarte abundentă în Marea Adriatică, unde este consumată pe scară largă. Se găsește pe coastele europene și nord-africane ale Oceanului Atlantic, în Marea Mediterană, Marea Neagră și Marea Azov.