Scoicile din genul Cerastoderma (Scoica inimă) au o formă aproape sferică, cu apexul rotunjit și ușor întors spre interior. Valvele sunt relativ dure, având numeroase coaste radiare (între 25 și 27), care pornesc de la apex și se răspândesc în afară, prezentând striuri fine de creștere. Când comparăm cele două specii, C. glaucum are un număr mai mic de coaste decât C. edule. Marginea posterioară este ondulată și urmează conturul coastei. Pe partea internă, aproape de apex și în părțile laterale, se observă impresiunile mușchilor, unite de o linie mantală curbată, fără sinuozități.
Aceste scoici pot ajunge până la o lungime de 50 mm, deși în mod frecvent sunt întâlnite cu dimensiuni de 25-30 mm. Culorile lor variază considerabil, de la alb-mat până la cenușiu în cazul lui C. edule și alb-gălbui în cazul lui C. glaucum.
Ele trăiesc în populații abundente în zonele nisipoase, mai ales în infralitoral, la adâncimi cuprinse între 3 și 25 de metri. În mâl, acestea se ascund rapid prin mișcări bruște ale piciorului.
Aceste bivalve sunt esențiale pentru ecosistem și servesc drept sursă primară de hrană pentru numeroase specii, în special pentru păsările marine care se hrănesc activ în timpul refluxului. Pe plan global, speciile din genul Cerastoderma sunt pescuite comercial. Ele sunt apreciate ca delicatese în bucătăria orientală și cea vest-europeană și sunt colectate prin extragerea lor din nisipuri în timpul refluxului.
Genul Cerastoderma cuprinde unele dintre cele mai comune moluște europene, fiind răspândite pe coastele europene și nord-africane ale Oceanului Atlantic, Mării Mediterane, Mării Negre și Mării Azov.
Galerie fotografii Scoica inimă – Genul Cerastoderma
