Descriere: Pe litoralul românesc este molusca cea mai comună, în infralitoralul stâncos formând colonii întinse pe toate suprafețele dure disponibile; în circalitoralul superior formează cuiburi mai mici, răzlețe, dispuse neregulat pe fundul sedimentar până la 55 metri adâncime. Cochilia este mare, echivalvă, relativ subțire, dar foarte rezistentă, ascuțită anterior. Scoica are formă sfenoidă, cu lungimea de 60–80 mm, înălțimea de 40 mm și grosimea de 35 mm. Prezintă numeroase variante morfologice, fiind influențată de cantitatea de mâncare, mărimea spațiului de locuit, salinitate și temperatura apei. Suprafața cochiliei este aproape netedă, marcată doar de striurile de creștere. Culoarea este albastră, neagră sau galben-brună, cu linii radiare de culoare închisă. În interior este alb sidefie. Animalul este galben, cu piciorul puternic, în formă de limbă, colorat brun-violet. Tolerează chiar scurte perioade în afara apei. Este o specie importantă pentru industria pescuitului. Este foarte consumată și a fost cultivată din timpuri vechi.
Hrana: Se hrănește cu plancton filtrat și resturi organice aduse de curent.
Habitat: Trăiește agățată de scoici sau alte obiecte solide cu ajutorul unor fire subțiri – firele de bissus. Aceste scoici se găsesc pe arii extinse exact mai jos de zona de spălare a valurilor.
