De cum zărești cerul dintre dealurile Măcinilor mai bătrâni decât zeii Olimpului, îți tresare ochiul către Dunărea ce iese din cotul larg al Dinogeției, parcă făcut să răpună fluidul nervos al fluviului. Acum Dunărea o ia agale către Tulcea creând un culoar drept până se va desparți în cele trei surori formând Delta Dunării. Loc propice pentru așezare umană, încă de pe vremea când persanii croiesc pod peste apa pentru a cucerii sciții, departe în timpul antic. Numele este evident cuprins de mister, cu origine celtică ce ne duce cu gândul la prima epocă a fierului, getică, elenistică dar rămas neschimbat după anexarea de către romani a teritoriului dintre Dunăre și Mare, mai simplu Dobrogea de azi.
Undeva în pragul mileniului I – mileniul II î.Hr, pe când la Roma era împărat Vespasian, de a lungul Dunării Inferioare, acesta întărește frontiera și creează o flotă a Mării Negre. În timp ce la Roma, Vespasian era criticat că inventase WC -ul public cu taxă – pecunia non olet, în Dobrogea se construia peste vestigiile lăsate de așezările getice sau elenice. Portul, un major punct de concentrare a forțelor armate dar și un nod economic important Noviodonum, Isaccea de azi persistă și se încăpățânează să reziste istoriei tumultoase a imperiului roman. O așezare romană, cu mult înainte ca Traian să descalece în Dacia unde îl cunoaște pe Decebal, pentru care va nutri cea mai îndelungată relație platonică rescrisă în limba română, cetatea Noviodunum recunoaște în fața istoriei că a asistat la modificarea Romei în Bizanț, urmând să cadă în brațele hoardelor de tătari cu șaua plină de carne uscată precum plăticile și bibanii uscați în lumina soarelui de Dobrogea. Culturile se contopesc în Isaccea, de la geți și eleni până la turcii care parcă îi vezi și acum stând pe malul Dunării fumegând din narghilea și sorbind ceaiul fierbinte cu arome orientale.
Parca văd și acum cum Classis Flavia Moesica, vâslea impunătoare pe apele Dunării de la Isaccea până la Marea cea Mare și cum se auzeau vâslașii romani trăgând la rame precum lipovenii care veneau mult mai tărziu să cucerească Dunărea cu lotcile lor tocmai din Rostov pe Don în jos ……
