Lacul Beibugeac a fost declarat prin Hotararea de Guvern 1284/2007 arie de protectie speciala avifaunistica (ROSPA0052 Lacul Beibugeac), avand o suprafata de 256,7 ha, pentru conservarea unui numar de 35 specii de pasari. Ulterior, prin HG nr. 971/2011, suprafata sitului creste la 470 ha, iar numarul speciilor care necesita protectie creste la 36, majoritatea fiind specii de pasaj.
De-a lungul timpului fundul lacului Beibugeac s-a acoperit cu un mal fin, bogat in nevertebrate care atrag aici nenumarate pasari. In perioada de seceta, la suprafata malului se formeaza o crusta de sare sub care se afla un strat subtire de namol uscat. Malurile lacului solul este de tip malos, fiind mai compact in zona pajistilor.
Din punct de vedere al genezei, lacul s-a format pe cale naturala si se presupune ca se afla pe un vechi traseu al bratului Sfantul Gheorghe care ajungea in nordul lacului Razelm. Lacul este alimentat in principal de precipitatii, de apele pluviale ce se scurg de pe colinele inconjuratoare, de infiltratiile provenite de la cotele mari ale apelor Dunarii, din lacul Razim, aflat in imediata vecinatate si nu e exclusa nici posibilitatea alimentarii din izvoare. De aceea, suprafata lacului variaza de la an la an in functie de nivelul precipitatiilor si al temperaturilor ce se inregistreaza in timpul verii.
Galerie fotografii Lacul Beibugeac
Localizare pe harta Lacul Beibugeac
Imagini Valeriu Leonov
