Drumul nostru spre Delta Dunării a început dis-de-dimineață, dintr-un București încă adormit. În loc să urmăm traseul direct spre Tulcea, am hotărât să ne abatem puțin spre litoral, profitând de lumina blândă a lui octombrie. Ne doream să vedem plajele de la Corbu și Vadu așa cum sunt ele toamna — liniștite, fără turiști, doar cu marea și natura în starea lor firească. Ne-am propus două opriri – plaja Corbu și Plaja Vadu, locuri care păstrează încă aerul acela de libertate rar întâlnit pe litoralul românesc.
După câteva ore de mers, când soarele abia se ridica peste câmpurile dobrogene, am ajuns la plaja Corbu. Drumul care duce spre plajă trece printre câteva terase închise și amenajări improvizate de cazare care dau locului un aer ușor dezolant. Totuși, dincolo de ele, liniștea și lumina dimineții schimbă treptat imaginea, pregătind intrarea într-o altă lume.
Pe nisip, marea ne-a întâmpinat cu valuri domoale, iar aerul era curat, ușor sărat. Nu era nimeni în jur, doar zgomotul mării și vântul care mișca firele fine de nisip. Corbu, în afara verii, are o simplitate aparte. Nisipul e plin de scoici, urmele de pași se șterg repede, iar orizontul pare mai aproape. Am mers o vreme de-a lungul apei, fără grabă, privind cum lumina se schimbă odată cu fiecare val.
Am urcat spre mașină cu gândul că nu mai e nevoie de nimic altceva. Corbu rămâne genul de loc unde timpul curge încet, fără reclame, fără agitație, fără zgomot – doar mare, nisip și cer.
De la Corbu am continuat drumul spre nord, spre plaja Vadu. La început, calea e din dale de beton, apoi se strecoară printre tufişuri şi iarbă sălbatică, devenind treptat o potecă de nisip care te duce direct la plajă. Locul e și mai retras, cu un aer aproape sălbatic. Plaja se deschide larg, fără umbrele, fără terase, doar o întindere mare de nisip și apă limpede.
Marea era clară, iar mirosul de sare și vegetație marină aducea cu sine o senzație de curățenie. Am mers pe nisipul ud până aproape de apă; scoicile trosneau ușor sub pași, iar valurile desenau linii fine pe mal.
În octombrie, lumina are altă putere. Nu mai e strălucitoare, ci caldă și echilibrată, potrivită pentru locuri care nu cer nimic în schimb. Corbu și Vadu rămân două colțuri de mare unde liniștea are locul ei, dar Vadu mi s-a părut mai aproape de ceea ce căutam – o plajă simplă, fără urme de vară, unde marea și vântul încă își urmează singure ritmul.
Am plecat de acolo spre Delta Dunării, lăsând în urmă plajele liniștite, aproape goale, așa cum ne-am dorit să le găsim.
Dacă vizitezi plajele de la Corbu și Vadu, amintește‑ți să le respecți. Nu lăsa gunoaie în urmă și nu aprinde focuri. Camparea în zonele costiere din perimetrul Rezervației Biosferei Delta Dunării este strict interzisă, așa că nu instala corturi sau rulote pe plajă. Bucură-te de plimbări pe malul mării, de valuri și de liniștea dimineților, și păstrează plajele aproape sălbatice așa cum le-ai găsit.
