In ultimii ani, principalele iesiri in Delta au fost in grupuri mari. Anul acesta am fost 22 de persoane (inclusiv copii) si cativa dintre ei s-au lasat convinsi sa scrie cateva cuvinte. Va prezentam mega parerea despre Delta Dunarii:
Gabi si Aura – Al doilea an în Sfântu Gheorghe nu credeam că ne va aduce aceeaşi relaxare, detaşare şi plăcere ca în primul an. Dar, fiecare răsărit, fiecare apus sunt diferite de la o zi la alta, nu mai zic de la an la an.
Dimineaţă….Fetele roiesc…colacul, poate chiar şi mingea gonflabilă…să nu uităm cremele de plajă!…..băieții dorm…și deodată:“ vineee trocariciuuu’! “…şi uite aşa începe totul.
Plaja…valurile….pescaruşul solitar în bătaia valurilor…..nisipul răcoros…rețeta perfectă pentru cea mai reconfortantă moțăială.
Şi să nu mai pomenim de feluritele moduri în care ne este servit peştele la masa de prânz şi seară – la grătar, saramură, prăjit, chifteluțe, cu varză, cu pilaf….prea bun…prea mult!
Ne întoarcem de la o plimbare cu barca pe canalele mici, mărginite de stuf unduitor (“care sâsâie” la trecerea bărcii). In stânga și dreapta bărcii: “regrete” zburând molcome de la un plaur de stuf la altul, câte un pelican rătăcit, nuferi imaculaţi tremurând pe marginea apei.
E frumos, e liniște, e natura cu ea însăși…
Toate acestea ne fac să spunem la finalul sejurului “vom reveni și la anu’!”.
Bianca – A trecut un an si a sosit ziua cea mult asteptata, ziua in care plecam din nou in Delta…revenim la Sfantu Gheorghe…
Se poate sa fiu putin subiectiva cand ma gandesc la Delta, pentru ca acolo mi-am petrecut concediul, teoretic o saptamana fara grijile obisnuite…, dar nu cred ca e doar asta, acolo este frumos, acolo este liniste, este un loc in care pur si simplu te detasezi de probleme si traiesti pur si simplu.
A fost o saptamana cu soare din plin, cu plaja pe saturate, cu plimbari pe malul marii, am privit cum Dunarea se varsa in mare, au fost plimbarile pe ponton la apusul soarelui, plimbarile pe canalele bratului si lacurile Rosu, Rosulet, Tataru, a fost vizita la Sulina…
Dar peste toate cele enumerate cea mai importanta sunt linistea si calmul care ti se transmit aici, de catre localnici sau pur si simplu de catre modul lor de viata, timpul se scurge altfel aici, cu alta viteza…
Am fost un grup numeros , cu prieteni vechi (pe care de-abia asteptam sa-i revad) si prieteni noi, pe care ma bucur mult ca i-am intalnit.
A fost frumos…sper sa revin si anul viitor…
Ioana – Odata ce ai “gustat” Delta Dunarii si ti-ai simtit sufletul mai viu si liber acolo, mersul la mare ti se va parea anost, zgomotos si artificial. Delta reuseste inca sa pastreze un farmec unic si sa ofere experiente mai aproape de natura salbatica. Intoarcerea in Bucuresti este dificila si ramii cu nostalgii peisagistice si culinare.
Cristi – Iesirea de anul acesta pentru mine a fost faina, poate putin sub cele din anii trecuti.Cred ca asteptarile mele ar trebui sa aiba masura…nu pot fi la fel de puternic impresionat ca la prima intalnire cu delta.
In rest, Sfantu Gheorghe, cam la fel de boem(numarul masinilor creste exponential cu trecerea anilor), constructiile noi arata ca turismul e viu, mesele la nea’ Chirica sunt la fel de pline, bucatele la fel de gustoase, tanti Lucia intinereste, pensiunea de vis-a-vis ‘creste’, noi tot nu prindem peste, desi parem mai experimentati. Poate la anul cu noile lingurite…. sau poate la ‘rotative’…Nu am mai asteptat niciodata 2 ani sa pice in plasa…Nu le-o fi mila de noi la stiucile alea?.
Grupul a ramas tot vesel chiar daca au aparut oameni noi(cred ca de la licori). Pana la o noua revedere salutare si fir intins!
Nicu zis si 4 scrumbii – Pentru mine este al 2-lea an in care vin in delta.Motivele pentru care am revenit sunt:
- preparatele din peste, care nu m-au dezamagit nici anul acesta(la o masa am executat 3 portii de ciorba si 4 scrumbii la gratar, performanta care a impresionat pe cei prezenti
- plimbarile cu barca, pe canale, lacuri, in care se poate observa flora si fauna specifica zonei;
- prietenii cu care am fost, alaturi de care ma simt bine oriunde as merge;
- linistea din Sf.Gheorghe, pe care nu o gasesti in statiunile de pe litoralul nostru mult iubit;
- pestii pe care ar fi trebuit sa-i prind (dezamagirea a fost mai mica comparativ cu anul trecut pentru ca si asteptarile au fost mai mici);
Sper ca urmatoare iesire in delta sa fie una dedicata pescuitului
Marius – Ca in fiecare an delta se dovedeste a fi unul dintre cele mai bune si rapide chargere. Excursiile pe canale, vizita la Sulina, sedintele foto, plaja minunata, sedintele de pescuit, mesele variate bazate pe peste au contribuit la realizarea unei vacante de neuitat. Totul incepe in momentul in care ai terminat de urcat si ultimul bagaj pe vapor alaturandute plin de entuziasm prietenilor, cu palmele racite ce cresc temperatura unei cutii de bere, privind cum maretul port Tulcea dispare in umbra copacilor,…..in acel moment esti in ……. vacanta!!! Nemaiavand masura timpului cele cateva ore se scurg pe nesimtite si portul din “Sfantu” se zareste. Schimbarile ce apar an de an sunt acum vizibile inainte de acostare, naturaletea locului este si ea influentata de patrunderea “omului civilizat”, un santier ce va da nastere unui miniport de ambarcatiuni usoare, , cateva santiere ale unor viitoare pensiuni, in rest pare ca ai gasit asa cum ai lasat, prima vizita la plaja adauga acestui peisaj si un viitor “aerodrom”, usor usor ne acomodam, puternica energie a locului facand nesemnificative aceste prime impresii. Intr – un program incarcat, alert, dar placut, incep sa se desfasoare rand pe rand activitatile descrise mai sus.
Prin excursia de la Sulina am descoperit un orasel ancorat undeva in timp, bratele ancorei – marile perioade ale istoriei din ultimul secol, un oras cosmopolit, deosebit de infloritor in perioada interbelica,
Un morman de fier si beton al “industrializarii” comuniste si mici reverberatii ale perioadei “actuale” postdecembriste, aceasta din urma relevandu-mi oarecum trist catre ce se indreapta “prima dragoste – Sfantu Gheorghe”. Plaja anul acesta a reusit sa scape de “confortul portocaliu “ din anul precedent recapatandusi parca din aspectul salbatic. Un pescar incepator, inarmat pana in dinti pentru rapitor anul acesta “s-a bucurat” de dispretul total al potentialei capturi, aceasta nefacandusi simtita prezenta in nenumaratele partiede de pescuit. Pelicanii, lebedele, egretele, cormoranii, starcii, in premiera tiganusii au fost adevarate “modele” in fata camerelor oferind celui doritor satisfactia cuvenita.
Cu regretul incheieriii acestor zile minunate, Un pescar incepator
