Bizamul – Ondatra zibethicus

Bizamul (Ondatra zibethicus) este un rozător semiacvatic cu blană deasă, întâlnit frecvent în bălțile și stufărișurile Deltei Dunării.

Generalități: Bizamul, cunoscut și sub numele de ondatră, este un rozător semi-acvatic originar din America de Nord, dar introdus în Europa în secolul XX, inclusiv în România. În Delta Dunării, bizamul este o prezență comună, adaptată perfect la ecosistemele acvatice. Este apreciat atât pentru blana sa, cât și pentru rolul său ecologic în dinamica habitatelor umede.

Descriere: Bizamul are un corp robust, cu o lungime de 40–60 cm (inclusiv coada), și cântărește între 700 și 1500 de grame. Are blană densă, lucioasă, de culoare brun-roșcat închisă pe spate și mai deschisă pe abdomen. Coada este lungă, turtită lateral, solzoasă și neacoperită de păr, adaptată înotului. Labele posterioare sunt parțial palmate, iar cele anterioare sunt folosite pentru manipularea hranei.

Bizamul este adesea confundat cu castorul, dar se deosebește prin dimensiunile mai mici și forma cozii.

Reproducerea: Bizamul are o capacitate mare de reproducere, având până la 3–4 generații pe an, în funcție de condițiile de mediu. Perioada de împerechere începe primăvara, iar gestația durează aproximativ 28–30 de zile. Femela poate naște între 4 și 8 pui la o singură fătare. Puii sunt complet dependenți de mamă în primele săptămâni și devin independenți în aproximativ o lună.

Hrana: Este un erbivor oportunist. Hrana sa constă în principal din plante acvatice – stuf, papură, rădăcini, frunze și tulpini. Uneori consumă și mici nevertebrate. Bizamul își transportă hrana în vizuină sau în locuri speciale de hrănire construite deasupra apei.

Habitat: Bizamul trăiește în zonele mlăștinoase, canale, lacuri și bălți cu vegetație acvatică bogată. În Delta Dunării, construiește vizuini cu intrarea sub nivelul apei sau colibe din stuf și noroi, asemănătoare cu cele ale castorului. Aceste structuri oferă adăpost, siguranță și căldură pe timpul iernii.

Fotografii de Iliuta Goean