Asta am intrebat un amic la o iesire in Delta! Pescar incepator, venise cu noi la o partida de stiuca si retinuse o stiuculita nu mai mare de un … stilou, de fapt singura lui captura. De fapt intrebarea mea a fost “ce dracu faci cu stiloul ala?”. Nu m-am putut abtine cand am vazut ca retinuse asemenea “trofeu”! Imediat “marla” a fost eliberata in mediul ei. Inocent, amicul nostru nu mai prinsese niciodata o stiuca si vroia neaparat sa arate celorlalti ca “a reusit”. De ce? De ce sa chinui sau mai rau, sa pastrezi un peste, doar ca sa te mandresti cu el? Acum, in vremurile noastre, cand aproape fiecare dintre noi are un aparat foto, sau macar un telefon ce face poze? Se poate face o poza cu pestele si apoi se poate elibera, asta de vrei sa vada toti prietenii si toate rudele ca ai prins peste! Cred ca este de ajuns .. nu?
De fapt, nici acest concept de a te mandri cu “extraordinarele” capturi din partidele de pescuit nu-l inteleg. Da, este adevarat ca pastrez imortalizate in imagini unele amintiri de la pescuit, este normal, dar de fapt partida de pescuit o fac pentru mine, ca o pasiune a mea, ca o relaxare, nu pentru a ma lauda cu pestii prinsi sau a pentru hrani tot neamul si vecinii. De sunt intrebat ce am prins, pur si simplu spun adevarul, avand sau neavand “dovezile”, fara sa ma intereseze daca ma crede cineva. Important este ca eu m-am simtit bine in acea zi, ca stiu ce am prins si ca nu trebuie sa demonstrez cuiva ca intradevar am prins ceva!
Acest concept se aplica in grupul nostru de pescari, mai mult sau mai putin incepatori, precum si celor noi veniti. Este destul de greu sa explici celor aflati la inceputul carierei lor de pescari, ca de fapt practica un sport recreativ in care trebuie sa existe fair-play fata de “concurentul” sau: pestele. La inceput le vine greu sa elibereze “cel mai mare peste al lor prins vreodata” (sa zicem, o stiuca de 1kg), dar cand incepi sa le explici conceptul de “catch and release”, de pescuit recreativ, lucrurile intra in normalitate.
Poate va intrebati care este rostul celor spuse mai sus? Este vorba de un “strigat de ajutor” pentru protejare stiucii din Delta Dunarii, o specie ce incet, incet, are cat mai putini reprezentati. Toata lumea ce merge in Delta, cauta cu indarjire aceasta specie de peste. Insa, din pacate putini sunt cei care elibereaza ceea ce au prins si lucrul acesta nu-l inteleg. Nu zice nimeni sa nu retii cateva bucati de stiuca, dar macar sa fie in standarde (40 cm) si in limita bunului simt si de ce nu a legii (5kg), dar sa umplii sacul cu zeci de stiuci, incepand de la “stilouri” de 10cm, asta mi se pare total aiurea si de condamnat. Ce mai este trist, faptul ca foarte multi dintre asa zisii pescari ce vin in Delta, nici macar nu au habar de legislatia in vigoare, ca exista o lege ce delimiteaza clar dimensiunile minime individuale ale resurselor acvatice vii din domeniul public al statului, pe specii, care pot fi capturate din mediul acvatic (ORDIN nr. 342 din 28 mai 2008 ), mergand pe principiul “iau cat prind”.
Ceea ce se intampla acum cu stiuca din Delta, este trist si singurul rezultat o sa fie probabil doar o amintire.
Prinde si elibereaza! Fii pescar sportiv!
