Efectele incendierilor asupra habitatelor si florei din Delta Dunarii
S-a constatat un impact redus al incendierilor asupra speciilor de plante anuale pe teritoriul R.B.D.D. Spre exemplu arderile stufarisurilor practicate ca actiune de defrisare a terenurilor acoperite cu stuf de mai multe generatii au un efect pozitiv aupra productivitatii terenurilor si asupra conditiilor de recoltare mecanizata; prin arderea stufului semintele plantelor insotitoare precum si formele de rezistenta ale bolilor criptogamice si parazitare ale stufului se distrug in mare masura; pe de alta parte arderile pot produce distrugerea salciilor (Salix alba/fragilis) in special a celor tinere si a zalogilor (Salix cinerea); in anumiti ani incendiile au afectat inclusiv portiuni mici din Padurea Letea.
CUPRINS:
Pe terenurile de pe care nu a fost recoltat stuful ori nu au fost incendiate de mult timp s-a constatat extinderea salciei de turba (Salix cinerea) ceea ce face ca aceste suprafete sa nu mai poata fi recoltate in schimb conduce la cresterea numarului de specii. Ca o particularitate, arderea este mai violenta si totala in zonele cu mai multe generatii de stuf, fiind favorizata de prezenta firelor vechi rupte, cazute si intretesute cu plante agatatoare (Calystegia sepium, Lythrum salicaria s.a.). In urma arderii, pe teren ramâne un important depozit de resturi si cenusa bogata in substante minerale, solubile in apa si deci asimilabile de catre plante. Arderea succesiva a stufarisurilor duce la restrangerea zonelor de papura care sunt incluse in acestea. Din punct de vedere al managementului resursei de stufarisuri, se recomanda ca arderea sa se efectueze cu o periodicitate de 3-4 ani deoarece s-a constatat ca pe terenurile recoltate din incintele amenajate arderea afecteaza suligile prin distrugerea meristemelor de crestere aparute deasupra terenului, pierderile de suligi in aceasta faza fiind de 20-25%, care se micsoreaza ulterior, in faza de vegetatie, la 15-16%.
Efectele incendierilor asupra nevertebratelor din Delta Dunarii
Populatiile surprinse de incendiu in forma larvara sau adulta inerta (forma adulta care ierneaza) sunt exterminate in zona de incendiere, fara discernamânt in ce priveste importanta sau nivelul de periclitare al speciilor afectate.
Magementul zonelor stuficole, in special prin incendiere are un efect negativ semnificativ asupra populatiilor de nevertebrate. Amploarea efectelor asupra nevertebratelor este determinata in primul rând de durata managementului. Managementul prin ardere pe termen scurt (1-2 ani) urmat de o pauza pentru o perioada mai mare de timp prezinta riscuri nesemnificative pentru populatiile de nevertebrate pe când managementul prin ardere pe termen lung a determinat scaderi drastice ale abundentei nevertebratelor din zonele respective.
Efectele incendierilor asupra ihtiofaunei din Delta Dunarii
Sunt usor pozitive in sensul ca arderea stufului transforma mai repede materia organica imbatrânita in substante minerale atât de utile si necesare cresterii si dezvoltarii pestilor; chiar in fermele piscicole se utilizau, in deceniile precedente, astfel de practici controlate pentru imbogatirea bazinelor acvatice cu substante minerale si totodata pentru igienizarea acestor bazine.
Efectele incendierilor asupra herpetofaunei din Delta Dunarii
Pot afecta toate speciile de reptile inregistrate pe teritoriul RBDD (cu exceptia testoasei Caretta caretta); dintre amfibieni sunt afectate speciile care au si etapa terestra in ciclul lor biologic. Este necesar un studiu unde sa se precizeze in care zone incendierile sa fie complet interzise (de ex. unde sunt abundente mari de testoase de uscat ori alte specii de reptile precum pe Grindul Chituc).
Efectele incendierilor asupra ornitofaunei din Delta Dunarii
Recoltarea si arderea zonelor stuficole pe o perioada mai lunga de doi ani consecutivi determina scaderea abundentei speciilor de passerine caracteristice acestor tipuri de habitate (Acrocephalus sp., Panurus biarmicus, etc.) cu pâna la 60%. Acest fapt este cauzat de scaderea semnificativa in zonele stuficole afectate de incendiere a resursei trofice reprezentata de speciile de nevertebrate. Sunt afectate frecvent si coloniile de pasari acvatice prin arderea arborilor. De asemenea, sunt afectate speciile de pasari care isi pierd cuiburile din zonele cu stuf vechi ori din arbori (inclusiv codalbi).
Efectele incendierilor asupra mamafaunei din Delta Dunarii
Sunt exterminate speciile de mamifere de talie mica care traiesc tot timpul anului in zonele cu stuf ori in palcurile de arbori din interiorul stufului, precum unele specii de insectivore ori rozatoare. Sunt afectate frecvent speciile de mamifere care cauta adapost in zonele cu stuf ori in padurile din zonele cu stuf din perioada iernii. De asemenea, inclusiv speciile semiacvatice (precum nurca europeana) sunt afectate prin arderea habitatului preferat ori a zonei de adapost, fiind reperate mult mai usor de rapitori intr-o zona incendiata.
Precum se vede, exista atat efecte pozitive cat si negative. Nu trebuie omisa nici componenta socio-economica. Nerecoltarea / incendierea stufului in jurul localitatilor poate conduce la incendii devastatoare. Nerecoltarea / incendierea stufului in jurul localitatilor ar duce la imposibiltatea cresterii animalelor domestice, una dintre putinele surse de venit ale populatiei umane din RBDD.
Prin urmare, regimul optim de gestionare a stufului pentru a pastra numarul de pasari si nevertebrate in stufaris ar putea fi o rotatie a managementului pe termen scurt (1–2 ani). In zonele in care un anumit tip de management este traditional (pasunatul, cositul, recoltatul) si reprezinta o resursa necesara in mod continuu sau incendierea controlata se justifica ca masura de preventie a incendiilor accidentale / necontrolate (mai ales in vecinatatea asezarilor umane sau al altor obiective economice), ar trebui sa se aplice un management continuu al suprafetelor stuficole.
Se impune realizarea unui studiu pentru a se stabili unde, cand si cum se pot incendia unele zone acoperite cu stuf din RBDD (inclusiv reevaluarea zonelor concesionate pentru recoltarea stufului prin prisma managementului prin ardere).
Avand in vedere cele prezentate anterior se impune stabilirea unui perimetru in jurul unor localitati unde sa se poata incendia stuful, din perspectiva protejarii impotriva incendiilor si asigurarea hranei pentru animalele domestice. La stabilirea perimetrului destinat incendierilor trebuie sa se tina cont de elemente de biodiversitate ori habitate sensibile, colonii de pasari, configuratia canalelor, lacurilor, directia vantului; in functie de aceste elemente de biodiversitate si climatice se va stabili daca incendierea se va face anual ori la un anumit nurmar de ani, pe aceleasi perimetre ori daca acestea se vor schimba s.a. De asemenea, marimea suprafetelor parcelelor cu stuf incendiate ar trebui sa fie relativ mica pentru a da sansa adapostirii in zonele apropiate a animalelor surprinse de foc.
Informatii preliminare realizate de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare „Delta Dunarii” – INCDDD
