Isaccea

Prin poziția sa strategică, fiind așezat lângă unul din principalele vaduri de trecere ale Dunării, loc pe unde se pare că a trecut fluviul și regele persilor Darius în anul 514 i.e.n., anticul Noviodunum a fost prezent la toate evenimentele istorice prin care a trecut Dobrogea.

Toponimul celtic al cetății pare a se datora incursiunilor lor celtice de la începutul secolului III i.e.n. Importanța pe care au acordat-o romanii acestui punct strategic se vede și din faptul că aici au ridicat importante ziduri de apărare pentru sediul flotei romane de pe Dunăre: Classis Flavia Moesica, stabilită aici încă din secolul I e.n. Rapida dezvoltare a orașului a determinat autoritatea centrală să-i acorde rangul de municipiu. O serie de edificii publice, băi, fragmente sculpturale datând din secolul II-III indică înflorirea urbanistică a orașului.

Prosperitatea cetățenilor săi se vede și din bogăția, luxul și rafinamentul inventarului funerar descoperit în numeroasele morminte de incinerație sau în sarcofage. Aceeași atenție va fi acordată orașului de către autorități și în secolul IV-VII, după cum o dovedesc monumentele publice, orașul fiind refortificat de împăratul Iustinian și devenind sediu episcopal. Și după slăbirea autorității imperiale (în primele decenii ale secolului VII) din Dobrogea antică, numeroasele monede și sigilii datând din secolul VII-X atestă grija bizantinilor pentru acest punct strategic, controlat permanent de flota imperială. Din secolul X, când Dobrogea este reorganizată de Bizant, orașul este refortificat și va începe pentru el o nouă perioadă de prosperitate, după cum dovedesc marile și numeroasele tezaure monetare, ce datează din secolul XI-XII, descoperite aici. La 1321 geograful Abulfeda menționează deja că Isaccea (isakgi) făcea parte din Alualak, Tara Vlahilor, confirmând că acest teritoriu era integrat statului întemeiat de Basarab I.

După Cucerirea Dobrogei la 1420, turcii continuă să acorde atenție Isaccei, cheia apărării Dobrogei dinspre Nord și principalul loc de trecere al sultanilor în expedițiile lor contra țărilor creștine nord dunărene. Cu ocazia unui astfel de eveniment – expediția lui Osman al II lea (1620) împotriva Poloniei, s-a ridicat fortificația medievală care o suprapune pe cea antică și care va fi distrusă la sfârșitul secolului XVIII.

În tot timpul ocupației otomane, Isaccea din punct de vedere administrativ a fost sediul uneia din cele opt cazale în care a fost împărțită Dobrogea.

După 1877, Isaccea va deveni treptat un important centru economic și administrativ.

Localnicii, pe lângă sărbătorile creștinești, mai au trei sărbători mari: Zilele culturii la Isaccea, unde elevii se întâlnesc cu poetul Marian Dopcea, Vremea culesului un eveniment ce se desfășoară în luna octombrie și Obiceiuri și colinde de iarnă, o sărbătoare locală de un pitoresc aparte.

Economia orașului Isaccea

Economia din orașul Isaccea se desfășoară în diverse sectoare de activitate, printre care se numără: agricultură, silvicultură și pescuit, turism, pomicultură, creșterea animalelor, industria prelucrătoare,

prestări de servicii, inclusiv comerț și construcții, transport și depozitare.

Principalul motor economic al zonei este agricultura, cu accent pe pomicultură și silvicultură, care se desfășoară în principal în sectorul privat, având un potențial semnificativ pentru dezvoltarea culturilor de arbori fructiferi. Sectorul privat are un rol predominant, în timp ce sectorul de stat are o implicare mai mică în economia locală.

Populația orașului Isaccea

Densitatea populației în orașul Isaccea se situează la 15,21 locuitori/km², sub media județului (25,1 locuitori/km²). Județul Tulcea este cunoscut pentru una dintre cele mai scăzute densități ale populației din România, cu mai puțin de 50 de locuitori pe kilometru pătrat. Declinul continuu al populației și al densității reprezintă o provocare pentru furnizarea de servicii, mai ales pentru serviciile care beneficiază de economiile de scară.

Din punct de vedere etnic, peste 90% dintre locuitori ai orașului sunt români, în timp ce doar 3,85% reprezintă populația de etnie romă sau alte etnii (turci 1,81%, necunoscute 3,33%).