Salcia (Salix spp.) este una dintre cele mai reprezentative specii arboricole ale Deltei Dunării, conferind peisajului deltaic un farmec aparte. Aceasta se regăsește frecvent în zăvoaiele de pe grindurile fluviatile, unde formează păduri alături de plop, frasin și arin.
Speciile predominante sunt salcia albă (Salix alba) și salcia plesnitoare (Salix fragilis), care preferă solurile umede și sunt adaptate la condițiile de inundație periodică.
Salcia albă se remarcă prin trunchiul său robust și frunzele înguste, argintii pe partea inferioară, care reflectă lumina soarelui, creând un efect vizual deosebit. În contrast, salcia plesnitoare este cunoscută pentru ramurile sale fragile, care se rup ușor, de unde și denumirea populară. Ambele specii înfloresc primăvara devreme, înainte de apariția frunzelor, cu amenți care atrag numeroase insecte polenizatoare.
Pe lângă rolul estetic și ecologic, salcia are și o importanță practică pentru comunitățile locale. Ramurile sale flexibile sunt folosite în împletituri tradiționale, iar scoarța și frunzele au fost utilizate în medicina populară pentru proprietățile lor antiinflamatorii. Astfel, salcia nu este doar un element definitoriu al peisajului deltaic, ci și o resursă valoroasă pentru locuitorii din zonă.
