Solurile aluviale sunt soluri foarte tinere caracteristice in principal grindurilor din partea fluviala (vestica) a deltei, care in mod regulat primesc aluviuni proaspete. Aceste grinduri sunt suficient de inalte (2-5mrMN) pentru a fi moderat drenate si aerate, cel putin in partea superioara a profilului de sol (dupa inundari, apa freatica coboara la adancimi de 2-3m). Aproximativ 35.000 ha de zone cu soluri aluviale sunt indiguite si cultivate. In conditiile unui management adecvat aceste soluri sunt productive pentru o gama larga de tipuri de culturi pentru teren uscat, dar, din cauza climei uscate fara irigatii, productiile sunt mici si foarte mici. Orzul, lucerna si floarea soarelui si in mai mica masura graul de toamna, sunt cele mai potrivite culturi. In ecosistemele naturale, solurile aluviale au un procent relativ redus de acoperire cu vegetatie, aceasta constand in principal din pajisti mezo-xerofile pe grindurile inalte, sau pajisti mezofile si salcete pe grindurile umede. Aceste soluri, insa, sunt foarte potrivite pentru padurile de plop.
Limnosolurile, includ depozitele lacustre/lagunare de pe fundul lacurilor. Aceste sedimente sunt in marea lor majoritate alcatuite din suspensii minerale aduse de apele Dunarii si cele provenite in urma proceselor chimice si biologice care au loc la nivelul masei de apa si sedimentelor. Biofunctiile limnosolurilor in cadrul ecosistemelor acvatice sunt similare solurilor din cadrul ecosistemelor terestre, avand rol de:
• mediu de crestere si suport pentru vegetatia acvatica;
• habitat pentru fauna bentonica;
• stocarea si inmagazinarea metalelor grele aduse de apele fluviului;
• filtru, ajutand la protejarea apelor lacurilor si a celor freatice impotriva poluarii chimice, dar cu efect asupra apei din lacuri, prin producerea carbonului organic volatil (CH4 – CO2) si emisii de H2S.
Psamosolurile si nisipurile, sunt asociate cu grindurile si dunele de nisip din delta maritima si din Complexul lagunar Razim-Sinoie. Psamosolurile sunt definite prin textura lor nisipoasa si de un profil de sol slab dezvoltat. Nivelul general de fertilitate al psamosolurilor este foarte scazut. Sunt folosite in special pentru pasuni si plantatii de plop. Numai pe portiuni de teren foarte mici, in curtile caselor si pe langa sate, sunt cultivate cu porumb, cartofi, secara, orz.Cu toate ca solurile balane sunt bune din punct de vedere fizic, ele au un nivel de fertilitate moderat din cauza continutului relativ redus de materie organica, N si P. Dar principala cauza a obtinerii de recolte scazute este lipsa umiditatii din sol. De aceea, irigarea este intotdeauna necesara pentru obtinerea unor recolte satisfacatoare de pe terenurile arabile. Cernoziomurile sunt soluri putin raspandite in partea de sud a zonei Chilia, unde se sfarseste campia de loess a Chiliei. Teritoriul ocupat de cernoziomuri este folosit in principal la pasunat; doar o mica parte este folosit la fermele piscicole. Din punct de vedere ecologic exista pericolul cresterii salinitatii solului datorita cresterii nivelului apei freatice, toate acestea ca urmare a vecinatatii crescatoriilor de peste ce au inrautatit drenajul natural al zonei.
