La un moment dat, urmand un traseu care traversa Romania, am ajuns la o ultima fasie de pamant. Dunarea ne insotise de la varsare si avea sa fie prezenta in continuare, mult… din ce in ce mai mult. O rapida zboara pe apa (cu aproximativ 80 km/h) si un peisaj salbatic te inconjoara din toate partile. Ultima oprire: Sulina.
Dupa o ora de mers cu vaporul, ai impresia ca esti vreun fel de marinar (nu ca acela mult mediatizat astazi, am zis marinar, nu hot) si cobori pe la pupa, incantat fiind de tangaj
Pleci din centru pe strada intai, dai de o piata, apoi faci dreapta pe a doua. Daca o tii tot inainte dai intr-a treia si a patra, insa daca vrei sa ajungi pe plaja, pe jos, renunta… O sa ma incapatanez sa va arat doar fotografii cu lucruri frumoase. De ce? Pentru ca nu am reusit sa inteleg… cum poti sa te bucuri de un peisaj salbatic, de un aer exceptional, de apusuri uimitoare, de pasari de zeci de feluri care alearga pe langa tine cu puii, de nuferi albi si galbeni… si sa arunci sticle de bere la 2l Noroc, Stejar sau Ciuc, plase si pahare de plastic peste tot… Sunt momente cand nu iti vine sa crezi ca acest asediu la bunul simt are loc si in inima Deltei, in mijlocul salbaticiei. (Cred ca este o pasiune a unora… si pasiunea depaseste orice limite…)
Cerul se inrosise. Albastrul era acoperit de nori negri, apusul, imbina, spre bucuria celui care privea, o lumina difuza, un soare “pe moarte” si norii ce contrastau puternic. Eram pentru prima oara in Delta…
Alex Mazilu
