Cel mai tanar pamant romanesc a fascinat si continua sa o faca. Anual, frumusetile acestuia aduna sute de mii de turisti care intra in Rezervatia Biosferei Delta Dunării. Însă pe lângă cele peste 2000 de specii de insecte, 1200 de specii de plante, 300 de specii de păsări şi peste 100 de specii de peşti, în acest paradis natural mai trăiesc şi aproximativ 16000 de români, ruşi-lipoveni şi haholi(ucrainieni) în 28 localităţi rurale şi un mic oraş – Sulina. Aceştia împart mai puţin de 20% din suprafaţa reprezentată de uscatul deltei. Restul este apă. Promovarea deltei după 1990 a facut-o să fie brăzdată de trasee turistice cu diverse obiective, ceea ce a contribuit la schimbarea sa până la nerecunoaştere. Preţurile au urcat la “nivel european”, iar peisajul este acum dominat de pensiuni şi vile de prost gust înălţate de oricine de prin ţară care işi permite şi bineînţeles căruia i se permite.

Cine se află pe vreun traseu turistic, fie că e la Maliuc, Crişan, Sulina sau Sfântu Gheorghe, o duce mai bine cel puţin in sezon, insa în celelalte părţi ale deltei cum ar fi satele aflate la nord de Sulina, pe grindul Letea sau de pe braţul Chilia oamenii sunt la fel de izolaţi ca acum zeci de ani, înconjuraţi de ape şi abandonaţi.

Peştele este una din principalele surse de venit a locuitorilor deltei şi în acelaşi timp una din cele mai afectate resurse din această regiune. Aici, omul obişnuia sa coexiste cu natura, însă in haosul apărut dupa 1989, stocurile de peşte au început să fie exploatate iraţional fără ca nimeni să se gandească la consecinţele ce vor urma. Braconajul a ajuns ceva normal, fie că e practicat doar pentru a supravieţui sau pentru a mai ridica o pensiune multicoloră. Cu organele de control implicate in pescuitul ilegal, pescarii trebuie să plătească tributul, să facă loc şi să inchidă ochii. Banii câştigaţi astfel alimentează transformarea distructivă a deltei, prin depersonalizarea caselor tradiţionale care acum emană kitsch şi a modului de viaţă tradiţional. Peste tot in deltă se aşteaptă inevitabilul – oamenii ştiu că e o chestiune de timp până când pescuitul va fi oprit de tot, iar ei nu vor mai putea supravieţui în cea mai izolată parte a ţării.

In locul deltei adevarate, ne rămân doar bărcile de sute de cai putere care înghit cu valurile lor viaţa sălbatică de pe malurile canalelor, iar muzica lor răsună în una din cea mai importantă zonă umedă a lumii.

Un fotoreportaj de Alex Tomazatos

Fotografii
© Alex Tomazatos

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Articole din sectiune

ULTIMELE COMENTARII

Va recomandam sa cititi

Cum a fost in tura cu canoea din Delta Dunarii

Am ramas dator sa va impartasesc experienta mea din Delta Dunarii cu canoea. Initial a fost vorba sa ne urcam intr-un caiac dublu, dar cand am vazut la mal canoea mi s-a parut mai spatioasa si mai eleganta asa ca am ales canoea. Pentru ca e…

Degustari de vinuri la Crama Dobrogeana - Alcovin Macin

Nu stim cum se intampla dar de fiecare data cand facem cate-o tura prin Dobrogea de Nord, inevitabil ajungem si pe la Crama Dobrogeana din Macin. Unde mai pui la socoteala ca de fiecare data oamenii de acolo ne intampina ca niste adevarate gazde cu bucate…

Ultima Frontiera, regal la stiuca

Daca nu ai pescuit niciodata, nu ai cum sa intelegi ce tremur iti taie respiratia la pleoscaitul cozilor si sunetul ascutit al franei, cand esti atacat la capatul sperantelor tale de cate un monstru mult visat. Dar totusi poti sa ti dai seama cum adrenalina curge…

Impresii hotel Wels, Delta Dunarii

Aici va spuneam ca in minivacanta din delta am stat la hotelul Wels din Baltenii de Sus, bratul Sfantu Gheorghe, Delta Dunarii. Cand ma aflam pe plaja din fata hotelului am realizat de fapt ca anul trecut am publicat intr-o sectiune din site o fotografie ce…