Una din cele mai vechi ocupatii ale omului o reprezinta prelucrarea lutului. Pe teritoriul judetului Tulcea, ceramica este practicata inca din epoca neo-eneolitica, aproximativ 5000 de ani a.Ch., fiind reprezentata de culturile Boian, Hamangia, Gumelnita si Cernavoda I, prin dovezile arheologice descoperite in localitatile Ceamurlia de Jos, Isaccea, Trestenic si Luncavita.
Etimologia cuvantului ,, ceramica” isi are originea in cuvantul grecesc ,, keramos”, care inglobeaza notiunea de coacere si in acelasi timp caracterul de plasticitate al argilei.
Ceramica inglobeaza un complex de materiale, care au la baza compusi ai silicatului de aluminiu, adica ai argilei. In amestec cu alte substante, compusii silicatului de aluminiu, conduc la obtinerea de diverse categorii de ceramici.
Este deja un lucru cunoscut, ca cele mai vechi tehnici de prelucrarea a lutului, s-au mentinut la noi in tara in judetul Mures, localitatea Deda si doua sate invecinate, Pietris si Morareni, unde vasele se faceau din suluri de lut, incolacite dupa formele dorite si apoi modelate cu mana.
Ceramica inglobeaza un complex de materiale, care au la baza compusi ai silicatului de aluminiu, adica ai argilei. In amestec cu alte substante, compusii silicatului de aluminiu, conduc la obtinerea de diverse categorii de ceramici.
Este deja un lucru cunoscut, ca cele mai vechi tehnici de prelucrarea a lutului, s-au mentinut la noi in tara in judetul Mures, localitatea Deda si doua sate invecinate, Pietris si Morareni, unde vasele se faceau din suluri de lut, incolacite dupa formele dorite si apoi modelate cu mana.
Ceramica s-a diferentiat calitativ si artistic, odata cu societatea. A aparut astfel ceramica de uz casnic obisnuit, dar si cea de lux, care a satisfacut cerintele claselor conducatoare.
Ea a avut un loc de cinste , lucru pe care azi cu greu il putem intelege. Era utilizata, la masa saracului dar si la masa bogatului, fara concurentele ei actuale, portelanul si fierul smaltuit.
Ceramica romaneasca a aparut in procesul complex de formare al poporului nostru, a culturii sale materiale si spirituale.
Ceramica confectionata la roata, poate fi impartita in functie de ardere, in trei mari categorii: ceramica neagra, ceramica rosie, ceramica nesmaltuita si smaltuita.
Ceramica romaneasca smaltuita, a aparut si s-a dezvoltat sub influienta celei bizantine, mai ales in Dobrogea si de-a lungul Dunarii, unde schimbul cultural cu Bizantul se facea mai intens.
Ea a avut un loc de cinste , lucru pe care azi cu greu il putem intelege. Era utilizata, la masa saracului dar si la masa bogatului, fara concurentele ei actuale, portelanul si fierul smaltuit.
Ceramica romaneasca a aparut in procesul complex de formare al poporului nostru, a culturii sale materiale si spirituale.
Ceramica confectionata la roata, poate fi impartita in functie de ardere, in trei mari categorii: ceramica neagra, ceramica rosie, ceramica nesmaltuita si smaltuita.
Ceramica romaneasca smaltuita, a aparut si s-a dezvoltat sub influienta celei bizantine, mai ales in Dobrogea si de-a lungul Dunarii, unde schimbul cultural cu Bizantul se facea mai intens.
Mesterii olari faceau oale cu o toarta, oale cu doua torti, oale ceaun, oale mici cu o toarta, tigai cu trei picioare, etc.
Acest mestesug a rezistat pana astazi, mai ales datorita unor sarbatori, din care putem aminti Mosii de Vara, cand cei vii dau de pomana, pentru pomenirea celor morti, vase de ceramica.
In acelasi context, se poate mentiona utilizarea ,, vaselor de post”, adica a unui rand de vase de lut, in care hrana se prepara si se consuma numai in perioadele de post din an.
Caracteristice erau si produsele facute anume, in legatura cu unele obiceiuri de familie si sociale : ulcioarele de nunta, castroanele de nunta.
Acest mestesug a rezistat pana astazi, mai ales datorita unor sarbatori, din care putem aminti Mosii de Vara, cand cei vii dau de pomana, pentru pomenirea celor morti, vase de ceramica.
In acelasi context, se poate mentiona utilizarea ,, vaselor de post”, adica a unui rand de vase de lut, in care hrana se prepara si se consuma numai in perioadele de post din an.
Caracteristice erau si produsele facute anume, in legatura cu unele obiceiuri de familie si sociale : ulcioarele de nunta, castroanele de nunta.
Nu in ultimul rand putem aminti de frumusetea ornamentelor reprezentate pe vasele de lut, specifice fiecarei zone unde sunt confectionate.
In Dobrogea veche, dar si in sudul Basarabiei, a fost sesizata lipsa unor centre importante de olarit. Aceasta se datoreaza faptului ca aria mai sus mentionata, era in calea invaziilor, mai tarziu Dobrogea, devenind provincie turceasca. De remarcat faptul ca, populatia in zona continentala a Dobrogei, era foarte rara. Dupa colonizarea Dobrogei, incepand cu anul 1978, au aparut si aici cateva centre de olarit, dar acestea au fost strict cu scopuri utilitare. Ele nu au o importanta deosebita din punct de vedere al transmiterii traditiilor, deoarece au fost deservite de olari de neamuri diferite.
In Dobrogea veche, dar si in sudul Basarabiei, a fost sesizata lipsa unor centre importante de olarit. Aceasta se datoreaza faptului ca aria mai sus mentionata, era in calea invaziilor, mai tarziu Dobrogea, devenind provincie turceasca. De remarcat faptul ca, populatia in zona continentala a Dobrogei, era foarte rara. Dupa colonizarea Dobrogei, incepand cu anul 1978, au aparut si aici cateva centre de olarit, dar acestea au fost strict cu scopuri utilitare. Ele nu au o importanta deosebita din punct de vedere al transmiterii traditiilor, deoarece au fost deservite de olari de neamuri diferite.
Cea mai mare parte a metodei de lucru, utilizate in prelucrarea lutului, din zona Dobrogei de nord, a fost adusa din Muntenia, mai precis din aria Pisc-Pucheni( Jud. Prahova).
In judetul Tulcea, ultimile centre de olarit, pana in anii 1980, au fost in urmatoarele localitati : Tulcea, Luncavita, Iaila, Izvoarele, Alba, Carjelari si Dorobantu.
Treptat, odata cu aparitia noilor materiale cum ar fi portelanul, fierul smaltuit, aluminiul, inoxul, plasticul, ceramica incepe sa piarda suprematia detinuta atata timp, rezistand totusi si in zilele noastre, doar prin dragostea unor oameni, pentru acest mestesug.
In judetul Tulcea, ultimile centre de olarit, pana in anii 1980, au fost in urmatoarele localitati : Tulcea, Luncavita, Iaila, Izvoarele, Alba, Carjelari si Dorobantu.
Treptat, odata cu aparitia noilor materiale cum ar fi portelanul, fierul smaltuit, aluminiul, inoxul, plasticul, ceramica incepe sa piarda suprematia detinuta atata timp, rezistand totusi si in zilele noastre, doar prin dragostea unor oameni, pentru acest mestesug.
Uneltele cu care lucreaza mesterii olari:
- Roata olarului – este alcatuita dintru-un ax metalic, drept, care are la capatul de sus un disc metalic, cu diametrul cam de 30 de cm. Pe disc se ,,arunca” bucata de lut, ca sa se fixeze bine, pentru a fi lucrata. Axul este fixat si sus si jos, in doua lagare, care de obicei erau din lemn de corn, foarte rezistent la uzura. Se ungeau cu vaselina, sau cu seu, ca sa se invarta usor axul in lagar. In ultima vreme se mai foloseau si rulmentii, pe post de lagar. In partea de jos a axului, este un alt disc, mai mare decat cel de sus, cu diametrul de 70-80 cm. Discul acesta este tot din metal, dar are deasupra lui un strat gros, cam de 5 centimetri, din lemn. Lemnul trebuie sa fie mai greu, sa aibe roata inertie, cand o invarti cu piciorul.
- Vasul pentru apa – in se inmoaie mana si pielea de caprioara, ca sa alunece mai usor pe obiectul in lucru.
- Pielea de caprioara – pentru finisajul gurii vasului (se poate folosi si o bucatica de folie de plastic )
- Ata – se desprinde cu ea obiectul de pe roata olarului. Obiectul este foarte bine lipit de disc, si daca nu se taie intai cu ata, intre fundul vasului si disc, nu sepoate desprinde si se strica.
- Sortul olarului – protejeaza de apa si de bucatile de lut, care sar in timpul lucrului.
- Fichiasele – Sunt niste bucati din metal, cu care se modeleaza vasele din lut. Cu fichiasul se lucreaza numai pe exterior.
- Cornul pentru ornat – se deseneaza cu ajutorul lui, pe oalele de lut, diverse ornamente, cum ar fi: spirala, cercul, valul, etc. Este construit dintr-un corn de vita, scobit pe interior, caruia i se prinde la un capat, o bucatica de pana de gasca. In interiorul lui se pune culoarea, care curge prin pana de gaca pe suprafata vasului.
- Cuptorul pentru ars oale – Vasele pentru ars se pun in cuptor inainte de a aprinde focul.
Unul din secretele olaritului, este modul de obtinere al glazurii. Glazura este utilizata pentru smaltuirea vaselor din ceramica. Vasele smaltuite au un dublu avantaj: primul-estetic, prin luciul pe care il dobandeste in urma procesului de ardere, si al doilea- utilitar, prin impermeabilizarea suprafetelor tratate ale vasului.
“Cand a venit industrializarea, s-a dat totul peste cap, totul s-a stricat. Toate mestesugurile s-au stricat, si toate randuielile sanatoase ale oamenilor. Se mai lucra pe ici pe colo, da nu in felul cum se lucrase inainte. De prin anii 1960-1970 au cam inceput sa apara ceramica facuta industrial si nu prea se mai vindeau lucrurile facute traditional.” Mesterul olar Rusu Vasile.
Extras dintr-un articol semnat Valeriu Leonov, cercetator stiintific ( © toate drepturile rezervate)
Galerie foto olarit, prelucrarea lutului:
Fotografii © Valeriu Leonov
M-ar interesa tehnica de preparare al pamantului si coacerea lui in cuptor asa cu date tehnice dar sa poata fi intelese usor,
Multumesc mult!