Am revizitat cateva locuri din Dobrogea de Nord unde nu mai ajunsesem de ceva vreme, locuri ce doream sa le prezint familiei si prietenilor mei ca sa inteleaga o particica din pasiunea mea pentru acest colt de Romanie. Am calatorit impreuna doua familii intr-o masina spatioasa, principalul avantaj fiind ca am avut posibilitatea de a tine „sedinte fulger” din mers cu ce sa vizitam, ce rute sa alegem, asta tinand cont de faptul ca ploaia ne sulfa permanent in ceafa si trebuia sa ne reorientam rapid. A, ca sa nu mai zic de permanenta stare de distractie din masina.
Baza am stabilit-o la Jurilovca. In prima zi ne-am trezit de dimineata si am plecat tarziu :), dupa ce doamna ploaie ne-a iertat si ne-a permis sa incepem aventura. Asa am avut noi noroc de 2 zile mai capricioase. Tinta numarul unu a fost cetatea Orgame – Argamum cu al sau cap Dolosman. Din mersul masinii am platit prin aplicatia online a ARBDD toate permisele de acces in Rezervatie si le-am primit rapid pe email. Va recomand, mare minune!
Intr-un fel vremea morocanoasa ne-a fost de mare ajutor pentru ca nu am gasit zona aglomerata, la capatul drumului fiind un fel de plaja la malul lacului Razim, loc de picnic, baie si distractie din cate am inteles de la localnici.
Am urmat poteca ce ne ducea printre ruinele cetatii pana in apropierea celebrului cap Dolosman ce se mandreste cu statutul de cel mai inalt versant costier din Romania. Sedinte foto rapide sub asediul unui vant nervos si sub amenintarea unui nor negru de suparare. Ca idee, aici ai ce vedea atat din punct de vedere arheologic cat si din punct de vedere peisagistic.
Sub asa „stres”, tinand cont ca aveam ceva drum de mers pana la masina am evadat din salbaticie si ne-am indreptat catre cetatea de la Enisala, unul din cele mai importante obiective istorice din judetul Tulcea. Pe la Enisala nu am mai trecut de ceva vreme si spre bucuria noastra de aceasta data in ciuda vremii neprietenoase erau mult mai multi vizitatori, ceea ce inseamna ca a inceput sa functioneze mecanismul de promovare a valorilor istorice dobrogene. Vizita a fost si aici pe fuga, ploaia reusind sa ne ajunga din urma si sa alunge din cetate toti musafirii.
Ne-am reintors in Jurilovca, baza calatoriei noastre si pentru ca fetele nu mai aveau rabdare pana a doua zi ne-am suit in barca si am plecat catre Gura Portitei dupa o runda destul de lunga de negocieri cu barcagii din port. Ca idee, nicio barca (in afara de cursa regulata de transfer de la complexul turistic) nu se misca decat de la 400 lei in sus pentru un drum dus-intors (24 km) si o asteptare la Gura portitei de 3 ore. Cred ca datorita vremii mohorate si a lipsei acute de turisti am avut “norocul” sa obtinem un pret preferential de 350 lei.
Si cum pe cer se vedeau cateva goluri albastre in nori si cum speranta unei bai in mare moare ultima, am ajuns pe plaja echipati corespunzator cu sorturile / costumele de baie pe sub haine …. si asa am ramas pana la urma, doar cu speranta. Despre Gura Portitei s-a tot scris si de bine si de mai putin bine, fiecare vazand in acel loc cu ochii proprii si personali. De aceea nu o sa-mi dau cu parerea ci va las pe voi sa va formati o impresie. Este un loc izolat si frumos ingrijit. Nu am mancat acolo, nu m-am cazat deci nu pot sa dau referinte despre preturi, conditii, gusturi si alti parametrii. Oricum, berea la pahar a fost buna si la pret de litoral romanesc. Ca de obicei m-a atras mai mult zona salbatica si acolo am zabovit cel mai mult. Daca ma intrebati daca as sta acolo cateva zile, o sa va raspund ca nu, izolarea nu-mi face bine, eu fiind adeptul permanentei miscari. Daca ma intrebati daca se merita cheltuiala, o sa va raspund ca se merita sa ajungi la Gura Portitei macar odata-n viata.
A venit dupa noi norul ala ofticos ce ne-a chinuit intreaga zi si ne-a alungat cu stropi de ploaie de pe idilicul refugiu Gura Portitei. Traversarea lacului Golovita pe ploaie si vant a fost ca o mica aventura pentru unii din grup, tinand cont ca au interactionat cu o barca doar pe lacul Herastrau.
A doua zi a fost dedicata plajelor salbatice: Vadu si Corbu. Ne-am facut bagajele, le-am aruncat in spatioasa masina si am ajuns la Vadu. Daca ar fi sa fac o comparatie intre plaja de la Vadu si cea de la Sfantu Gheorghe, as alege cu mana pe inima pe cea de la Sfantu. Si asta dintr-un singur motiv: curatenia. Nici nu vreau sa-mi aduc aminte de mizeria de la Vadu. Oare e atat de greu sa-ti pui gunoaiele intr-un saculet mic si sa le iei cu tine atunci cand pleci?Ce pacat.
Nu am zabovit prea mult si ne-am indreptat catre plaja de la Corbu. Aici am gasit o plaja mai animata si spre norocul nostru dupa doua zile cu vant si ploaie uite ca s-au spart norii si a aparut soarele schimband cu totul peisajul. A fost precum trecerea de la tv-ul alb-negru la cel color. Dupa doua zile cenusii acum totul a prins culoare: marea, plaja, oamenii. Toata lumea a trecut la costume de baie si in sfarsit ne-am bucuret de valurile marii! Un final perfect de calatorie prin Dobrogea de Nord.
La final, cateva sfaturi:
- In calatoriile voastre mergeti cat mai multi, distractia este astfel garantata :). Daca aveti posibilitatea sa va cuplati asa ca noi doua familii / masina va garantez ca-i perfect.
- Stabiliti in clar toate preturile/serviciile (cazare, masa, transport barca) negociati-le si bate-ti-le in cuie. Asta ca sa nu aveti surprize si senzatii neplacute de genul „am prins turistul stai sa-l jecmanesc, oricum nu-l mai prind aici a doua oara”.
- Informati-va inainte sa vizitati un loc ca sa nu aveti neplaceri: de exemplu, capul Dolosman este intr-o zona strict protejata, la plajele de la Vadu si Corbu accesul se face platind niste taxe de acces, fiind incluse in Rezervatia Biosfera Delta Dunarii.
- Atunci cand ajungeti la un obiectiv istoric pozele nu devin mai interesante daca va cocotati pe zidurile cetatii.
- Respectati natura si istoria noastra. Sunt unice!
