Biserica Sfantul Atanasie – Niculitel

5 septembrie 2020

Situată în comuna Niculițel, județul Tulcea, Biserica Sfântul Atanasie este datată din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Un monument istoric și de arhitectură religioasă, unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult de la noi din țară. Ion Ionescu de la Brad scria în 1850 că este „… un templu roman prefăcut în biserică”.

CUPRINS:

Biserica prezintă turlă hexagonală, fațade decorate cu frize pe toată înălțimea, iar la interior mai păstrează încă fragmente din pictura originală. Inițial avea dimensiunile de 11,5 x 6,5 m cu un altar semicircular acoperit cu o semicalotă.

Săpăturile arheologice și de parament începute în anul 1974 au condus la concluzia că edificiul a cunoscut mai multe faze constructive. Datele de ordin stratigrafic și materialul arheologic descoperit au definit două mari perioade de locuire a zonei, una aparținând epocii romane, iar cealaltă epocii feudale, acesteia din urmă fiindu-i atribuit și monumentul de cult.

Biserica Sfantul Atanasie din Niculitel Tulcea

La începutul sec. XVI, limita vestică a pronaosului a fost extinsă cu 1,3 m și s-a refăcut zidul absidei altarului. Pronaosul este din nou mărit spre vest cu 1 m în sec. XVII. În 1880 se demolează parțial zidul despărțitor dintre naos și pronaos, acesta fiind înlocuit cu o arcadă, se adaugă o turlă-clopotniță din lemn în extremitatea vestică a construcției și se reface învelitoarea bisericii.

Cercetările au relevat, în succesiune cronologică, o locuire intensă de epocă romană, datată în secolele II-III p.Chr., cu un bogat material ceramic și un edificiu cu ziduri din piatră legate cu pământ, urmată de o locuire feudală în secolele X-XI, bine documentată de vase ceramice fragmentare și de monede bizantine de la împărații Ioan I Tzimiskes (969-976) până la Roman IV Diogenes (1068-1071).

Într-o primă fază, bisericuța, ridicată pe domeniul unui stăpânitor feudal local la începutul secolului al XIV-lea, avea dimensiuni mici (11,5 x 6,5 m), un altar semicircular și un naos cu structură cruciformă. Altarul era acoperit cu o calotă sferică, pronaosul cu o boltă semicirculară transversală, iar turlă era susținută de alte trei bolți. Accesul din exterior era prevăzut pe latura de nord, către regiunile de cult. Se remarcă la acest moment constructiv tencuiala pictată, din care s-au păstrat doar câteva fragmente, și folosirea cărămizilor romane recuperate de la monumentele antice din zonă, pentru amenajarea pavajului la interior, dar și în elevația zidurilor.

Timp de o sută de ani, biserica își încetează existența, pentru ca, în primele decenii ale secolului al XV-lea, să fie redată cultului, intrând în folosința comunității parohiale a așezării, fapt confirmat și de înmormântările din jur. În scopul adăpostirii unui număr sporit de credincioși, a fost extinsă limita vestică a pronaosului cu 1,30 m, prin ridicarea unui nou zid, și s-a refăcut absida altarului. În cursul secolului al XVIII-lea, pronaosul a fost din nou mărit, spre vest, cu 1 m, prin demolarea și refacerea zidului ridicat cu un secol în urmă.

Într-o ultimă etapă de refaceri, petrecută în jurul anului 1800, zidul dintre pronaos și naos a fost demolat, fiind înlocuit cu o arcadă, iar în extremitatea vestică s-a adăugat o turlă-clopotniță din lemn.

Biserica a intrat într-un proces de restaurare în anii 1976, acesta finalizându-se în 1980. În 1998 se începe refacerea învelitorii, însă lucrările sunt extinse și la tencuiala exterioară. Lucrările se finalizează în 2000, biserica fiind deschisă ca biserică de cult.

Toate aceste momente constructive au putut fi documentate cu ajutorul inventarului celor 86 de morminte și a numeroaselor reînhumări identificate în preajma monumentului de cult.

Biserica Sfântul Atanasie din Niculițel are o istorie care se identifică astfel până la sfârșitul secolului al XIX-lea cu cea a așezării din jur.