Monumentul paleocrestin din Niculitel se afla in nord-estul localitatii, la poalele dealului Piatra Rosie. Incepand cu a doua jumatate a secolului XX, cercetarile arheologice efectuate in zona au scos la lumina si monumente mai vechi decat bazilica crestina. Astfel, au fost localizate ruinele unor ferme romane de tipul villa rustica care au apartinut probabil veteranilor din flota militara de la Dunare – Classis Flavia Moesica. Totodata au fost cercetate edificii cu instalatii de incalzire – hypocaustum, morminte de incineratie, cuptoare de ars ceramica, sisteme de alimentare cu apa, etc., datate in secolele II-III p.Chr.
Descoperirea monumentului paleocrestin de la Niculitel s-a datorat unor ploi torentiale care, in primavara anului 1971, au provocat dezvelirea unei portiuni din cupola criptei. Fiind amplasat intr-o zona locuita, la intersectia a doua artere stradale intens circulate, monumentul a necesitat o cercetare sistematica indelungata, desfasurata de-a lungul a patru campanii de sapaturi arheologice (1971, 1975, 1985, 1994).
La Niculitel ne aflam in prezenta unui monument arheologic constituit intr-o arie de locuire mai veche, respectiv o bazilica paleocrestina ridicata deasupra unor morminte martirice. Bazilica, care face parte dintr-o categorie de monumente intalnite in regiunea balcano-dunareana intre secolele al IV-lea si al VI-lea p.Chr., a fost construita la sfarsitul secolului al IV-lea, datare asigurata de monedele de la Valens (364-378) si Valentinian I (364-378), dupa planul clasic al bazilicilor romane paleocrestine. Monumentul este prevazut cu absida semicirculara, larga in raport cu latura de est, cu naos rectangular impartit in trei nave prin stalpi de-sine-statatori, care sprijineau in spatiul vertical al edificiului un acoperis de lemn in doua ape, invelit cu olane. Nu avea nartex (coridor), in schimb avea pilastri angajati (stalpi de perete) in capetele navelor laterale, cu scopul sustinerii unor arcade transversale care compartimentau spatiul interior al navelor laterale, de o parte si de cealalta a intrarii in nava centrala, intrare larga, situata pe axul absidei.
O a doua etapa constructiva a fost identificata pe baza monedelor de la Valentinian II (383-392), Honorius (395-408) si Theodosius II (408-423), perioada cand bazilica sufera modificari importante, atat in plan orizontal, cat si in cel vertical. In zona fatadei ii sunt adosate un nartex deschis (probabil cu portic) si un atrium, o curte interioara de mici dimensiuni, din care se patrundea prin nartex in interiorul bazilicii. Interiorul este compartimentat prin stilobati continui (temelii care puteau suporta coloane inalte), iar presbyterium-ul, sanctuarul care adapostea resturile martirice si unde se oficia liturghia, este delimitat de un zid transversal. In plan vertical, se inalta nava centrala cu un acoperis in doua ape si apare acoperisul in cathedra, inclinat deasupra navelor laterale. Prin aceste modificari aduse planului initial, edificiul atinge lungimea de aproape 40 m, apropiata de marile bazilici episcopale din secolele V-VI p.Chr.
In zona centrala a absidei, sub pavimentul altarului, se afla o cripta martirica monumentala. Forma boltii criptei este rezultatul unei intersectii, in maniera bizantina, a doua bolti semicirculare in sectiune, cu muchii intrate. De forma paralelipipedica, cu elemente decorative specifice monumentelor funerare antice si cupola hemisferica, cripta reprezinta o transpunere tipica in arhitectura paleocrestina a conceptiilor arhitecturale care stau la baza mausoleelor greco-romane. Martyrion-ul de la Niculitel este un monument unic in Europa si constructia cea mai veche de acest gen din Romania.
Complet ingropata, constructia etajata a criptei a permis adapostirea a doua grupuri de martiri: un grup de patru, in partea superioara a martyrion-ului, respectiv doi martiri la nivelul inferior. Scheletele celor patru martiri se aflau intr-un sicriu colectiv, in conexiune anatomica, evidentiind, conform specialistilor, o inmormantare primara. Calitatea de martiri crestini si numele lor: Zotikos, Attalos, Kamasi(o)s si Philippos sunt inscrise in tencuiala cruda a peretilor criptei. Ei sunt cunoscuti in Actele martirice ca fiind martirizati la Noviodunum (Isaccea, jud. Tulcea), la 4 iunie. Cripta a fost construita pentru ei, spre sfarsitul secolului al IV-lea p.Chr. Resturile osteologice descoperite in partea inferioara a criptei provin dintr-un mormant martiric mai vechi, demantelat cu ocazia construirii criptei monumentale. Urmele lui, pardoseala de caramida, se afla in vecinatatea acesteia, iar orientarea, ca si a bazilicii, s-a facut pe axul primului mormant martiric, marimea sanctuarului fiind conditionata de cuprinderea celor doua monumente martirice sub pardoseala sa. Numele si vechimea celor doi martiri raman necunoscute, singura mentiune asupra lor fiind facuta de inscriptia in limba greaca care bloca accesul in zona inferioara a criptei: „Aici si dincolo (se afla) sangele martirilor”.
In prezent, ansamblul de la Niculitel este cuprins intr-un edificiu de protectie a carui planimetrie preia forma edificiului paleocrestin. Galeria perimetrala si o punte transversala realizata din sticla, destinate fluxului de vizitare, asigura un permanent contact vizual cu monumentul, iar expozitia permanenta de obiecte paleocrestine si imagini completeaza muzeal intregul ansamblu paleocrestin.
Imagini si text ICEM Tulcea
.){kind=link}