Cum se face, cum nu se face, iata fix cand eram pe picior de plecare se da cod galben de ploi in Dobrogea de Nord. Si ca sa fie mai interesanta calatoria, in zona Niculitel – Frecatei codul galben se transforma brusc in alerta de cod portocaliu de ploi si fenomene severe. Pe bune? Dupa o gramada de zile in care nu a dat pic de ploaie, acum vine toata la pachet?
Numai bine, acum ce sa facem? Planurile erau deja facute: mergem in Delta Dunarii, dar in drum ne oprim si pe la cateva manastiri, pentru ca nu le-am mai vizitat de ceva vreme si pentru ca ne place sa documentam site-ul cat mai bine si la fata locului.
Ca o paranteza, atunci cand va propuneti sa ajungeti in Delta Dunarii, plecati un pic mai devreme si vizitati Dobrogea de Nord, pentru ca merita!
Nu era chip de anulare, asa ca pana la urma am plecat cu speranta in suflet ca la un moment dat, poate se face o fereastra-n ploaie si putem vizita ce ne-am propus. Am prins o vreme ofticoasa, ne-a plouat cam tot drumul, uneori inspre orizonturi indepartate parca aratandu-ne in ciuda petice de cer senin. Ce sa va spun, eram oarecum descumpaniti si impacati cu ideea unui mic esec.
In apropiere de comuna Nicolae Balcescu, peisajul arata ca dupa un adevarat cod portocaliu de ploaie. Pe stanga si pe dreapta drumului se formase-ra rauri care au culcat la pamant toate culturile. Pe alocuri, soseaua era inundata si se circula greu. Acuma, ne intrebam: a trecut furtuna? Sau ne indreptam fix spre ea?
In poza de jos, ceea ce vedeti pus la pamant este un lan de floarea soarelui.
Pana la urma am avut noroc. Cand am ajuns la Manastirea Celic-Dere, a mai picurat pret de cateva minute si apoi usor, vremea s-a indreptat lasandu-ne sa ne bucuram de calatorie.
La Celic Dere nu am putut vizita colectia de obiecte de arta religioasa, probabil fiind o zi mohorata nimeni nu se astepta la vizitatori. Asa ca ne-am multumit cu vizita bisericii si a curtii manastirii. Timpul si-a pus amprenta pe moara de vant din curte, fata de ultima vizita a noastra din 2012 avand cu o paleta mai putin.
De la Celic – Dere am plecat inspre Manastirea Cocos, drumul purtandu-ne prin Niculitel. Si daca tot am ajuns la Niculitel, nu puteam sa ratam Basilica paleocrestina, renovata complet si redeschisa publicului in 2016. Este o mare schimbare fata de cum o stiam noi cand am vizitat-o prin 2010. Desigur, o schimbare in bine. Daca intrati in sectiunea de pe site dedicata acestui monument, veti vedea cea mai bogata galerie de fotografii ce contine imagini de la descoperirea bazilicii (1971) pana in prezent. Dar cel mai bine ar fi sa vizitati pe viu acest monument, pentru ca merita.
Tot in Niculitel se afla si Biserica Sfantul Atanasie, un monument istoric si de arhitectura religioasa, unul dintre cele mai vechi lacasuri de cult de la noi din tara. Biserica nu este deschisa vizitarii publicului, insa o puteti vizita pe exterior.
La manastirea Cocos ne-am fi dorit sa urcam pe deal (este un loc fain de unde se vede toata manastirea si imprejurimile acesteia), insa fiind oarecum presati de timp a trebuit sa ne multumim cu vizita curtii manastirii si a bisericii.
Acum ceva ani cand am facut primele fotografii la manastirea Saon, imi amintesc ca aveau o miniferma de pasari care mai de care mai exotice. Ei bine, inca mai exista cu porumbei, pauni, tot felul de gainuse si .. cu doi struti. Ca info, strutii ii gasiti in dreapta portii de intrare in curtea manastirii, in capatul parcarii 🙂
Odata cu vizitarea manastirii Saon, am incheiat tura acesta din Dobrogea de Nord, cu bucuria ca am reusit pana la urma sa ne atingem obiectivul de a parcurge celebrul „triunghi al manastirilor din Dobrogea”.
Apoi, ne-am continuat drumul catre orasul Tulcea, punctul final al calatoriei noastre fiind desigur, Delta Dunarii.
